Stadiul actual al cunoștințelor despre mecanismele și tratamentele asociate long-COVID

Un nou studiu analizează progresele realizate în cel doi ani de la debutul pandemiei asupra înțelegerea fenomenului long-COVID, reprezentat de persistența simptomelor specifice infecției cu virusul SARS-CoV-2 mai mult de 12 săptămâni de la contactul inițial.
Conform oamenilor de știință, forma persistentă a infecției nu este prima întâlnită la oameni, aceștia asemănând-o cu alte sindromuri post-virale precum encefalopatia mialgică, sau oboseala cronică, atribuind etiologia acestora dereglărilor imunitare ce se produc.

Autorii explică faptul că dovezile indică anumite rezervoare virale drept cauza persistenței simptomelor, fundamentul acestei concluzii fiind reprezentat de prezența în fecalele persoanelor care au fost infectate cu acest virus la șapte luni de la îmbolnăvire. În plus, prezența acestor rezervoare virale poate presupune și un risc de apariție a unor leziuni vasculare sau a unor microcheaguri, ce pot determina privare de oxigen la nivelul celulelor și senzații de oboseală sau dureri musculare.

Cu toate acestea, prezența agenților infecțioși virali sub formă de rezervoare este dificil de dovedit, deoarece ar necesita analiza unor procedee medicale invazive, precum prelevarea de biopsii, iar alternativele neinvazive folosite în prezent, anume tamponamentele nazale, nu oferă suficient de multe informații referitoare la etiologia long-COVID.

Specialiștii subliniază faptul că, la momentul actual, principala metodă de dovedire a existenței acestor rezervoare este reprezentată de posibilitatea de tratarea a pacienților ce suferă de formele persistente de COVID-19 cu antivirale, ce a reprezentat în sine o dificultate deoarece acestea nu au fost disponibile până în acest an. De menționat este și faptul că Remdesivir este cel mai promițător medicament ce poate fi utilizat la acești pacienți, acesta înregistrând cele mai bune rezultate.

De asemenea, una dintre provocările oamenilor de știință este țintirea microcheagurilor produse de SARS-CoV-2 prin terapii medicamentoase folosite în cadrul aterosclerozei, precum clopidogrelul, aspirina sau Apixiban, un anticoagulant. Beneficiile pe care aceste combinații de substanțe le aduc stării de sănătate vasculare au fost surprinse într-o lucrare recentă, prin intermediul căreia s-a evidențiat faptul că 23 de persoane ce sufereau de long-COVID au înregistrat o revenire la starea anterioară infecției inițiale, autorii evidențiind totodată necesitatea de adoptarea a unei atitudini de studiu de tipul „trial and error”.

sursa: News Medical
foto: Josie Elias/Shutterstock