Semne clinice pentru identificarea corectă a pneumoniei

Existența unei tetrade clinice ce constă în febră, tahicardie, raluri la auscultația pulmonară și saturație scăzută a oxigenului, toate fiind variabile ușor cuantificabile, permite identificarea pacienților cu pneumonie, astfel încât prescrierea de antibiotice să se realizeze doar la pacienții care prezintă unul sau mai multe semne, ceea ce ar reduce semnificativ consumul de antibiotice în această patologie.
Pe lângă aceste patru semne, pacientul cu pneumonie poate prezenta istoric de frisoane sau transpirații, tuse neproductivă sau productivă (mucoasă, mucopurulentă, purulentă sau cu striuri sangvinolente), dispnee, durere toracică pleuritică (dacă este interesată pleura) și simptome digestive - 20% din cazuri (greață, vomă, diaree).

Examenul fizic poate furniza și alte elemente pentru diagnosticul pneumoniei, frecvența respiratorie crescută, utilizarea mușchilor respiratori accesori, matitatea la percuție fiind câteva dintre acestea.

Studiul de cohortă a evaluat între anii 2009-2013, 28.883 de pacienți ce prezentau tuse cu debut acut în contextul unei presupuse infecții a tractului respirator inferior. În prima săptămână s-au realizat radiografii la 720 de pacienți, 16% dintre aceștia fiind suspicionați sau diagnosticați cu pneumonie.

În cazurile de pneumonie confirmate radiologic, au fost luați în considerare și factori de predicție independenți, precum temperatura (>=38,7°C), pulsul (>=100), raluri la auscultația pulmonară și saturația în oxigen (<=95%).

În total, 86,1% din pacienții cu pneumonie au prezentat cel puțin unul din aceste semne clinice, alți factori precum vârsta, sexul, statusul de fumător/nefumător, simptomatologia la prezentare și bolile asociate nu au avut nici un rol în susținerea diagnosticului de pneumonie.

Față de studiile precedente, pulsoximetria și-a demonstrat utilitatea clinică, aceasta reprezentând un adaos reușit al acestui studiu.

Limitările studiului constau în numărul redus de pacienți, din cohorta inițială, la care s-au realizat radiografii și starea mai gravă a acestora, astfel fiind posibilă o exagerare a importanței acestei tetrade clinice pentru diagnosticul pneumoniei în practica medicală curentă. Identificarea semnelor clinice enunțate mai sus nu exclude radiografia toracică ca explorare absolut necesară pentru diagnosticul de certitudine al pneumoniei.

Sursa: Medscape