Rolul proceselor biologice de îmbătrânirie în apariția depresiei la vârstă înaintată

Într-un studiu recent publicat în Frontiers in Medicine, cercetătorii analizează relația complicată dintre depresia apărută la vârstă înaintată (LLD) și procesul de îmbătrânire. Creșterea incidentei depresiei în rândul persoanelor cu vârsta de 65 de ani și peste este o preocupare globală, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) subliniind managementul sănătății mintale pentru o îmbătrânire sănătoasă.
Studiul clasifică depresia târziu în viață în trei subtipuri fenotipice bazate pe mecanismele biologice de îmbătrânire: depresie asociată disfuncției executive, depresie legată de inflamație cu depleție de dopamină și depresie legată de fragilitate cu stres oxidativ. Aceste subtipuri sunt agravate de procesele neurodegenerative coexistente, contribuind la declinul cognitiv și la alte simptome.

Progresele în cartografierea rețelelor neuronale dezvăluie asocierea depresiei târziu în viață cu rețele specifice ale creierului, inclusiv sistemul afectiv limbic, rețeaua de recompensă striatală frontală, rețeaua de mod implicit și rețeaua de control cognitiv dorsal. Aceste rețele sunt legate de disforie, anhedonie, ruminație depresivă și deficite cognitive.

Reziliența, capacitatea de a menține bunăstarea în fața adversității, apare ca un factor crucial. Atributele psihologice pozitive, mecanismele de adaptare și factorii socio-stil de viață sunt legați de evitarea depresiei la vârsta înaintată. Capacitatea intrinsecă, distinctă de reziliență, mediază interacțiunea dintre indivizi și mediul lor.

Cadrul Funcție, Dizabilitate și Sănătate (ICF) al OMS oferă o perspectivă asupra capacității intrinseci și a rolului acesteia în îmbătrânirea cu succes. Discriminarea legată de vârstă și stereotipurile negative omniprezente despre persoanele în vârstă, influențează riscul de depresie târziu în viață și pot fi influențate de factori sociali. Tratarea depresiei târziu în viață necesită o abordare cu mai multe fațete, inclusiv tratamente farmacologice personalizate, psihoterapie și schimbări societale.

Studiul se încheie prin a susține o abordare holistică pentru abordarea depresiei târziu în viață, subliniind reziliența, capacitatea intrinsecă și o reevaluare a tratamentului societății față de persoanele în vârstă. Această perspectivă cuprinzătoare încurajează soluții interdisciplinare pentru a promova participarea activă în societate în rândul seniorilor.

sursa: News Medical
foto: Ground Picture / Shutterstock.com