Rezistența la insulină crește riscul de stenoză aortică: un studiu pe 10.144 de bărbați finlandezi

Stenoza aortică este cea mai frecventă boală valvulară cardiacă în țările occidentale. Prevalența sa crește de la 0,1% la persoanele de 50 de ani până la 2,6% la cei de 75 de ani sau mai în vârstă. Fără tratament, stenoza aortică severă are un risc de deces de 70-80% în cinci ani. Până în prezent, singura opțiune de tratament a fost înlocuirea valvei aortice prin intervenție chirurgicală deschisă sau, mai recent, prin proceduri transcateter.
Anterior considerată o afecțiune degenerativă, stenoza aortică a fost recunoscută în anii '90 ca un proces inflamator activ, similar cu boala vasculară aterosclerotică. Remodelarea fibrocalcifică a cuspelor valvei aortice este rezultatul deteriorării endoteliale, acumulării de lipoproteine plasmatice, infiltratului inflamator cronic și calcificării active.

Deși există factori de risc cunoscuți, cum ar fi vârsta înaintată, sexul masculin, hipertensiunea, fumatul și diabetul, mecanismele exacte care conduc la stenoză aortică nu sunt pe deplin înțelese. În plus, există puține studii prospective care să investigheze predictorii pentru stenoza aortică.

Studiul publicat în Annals of Medicine a investigat care factori dintr-un set cuprinzător de biomarkeri - inclusiv cei ai rezistenței la insulină, inflamației și metaboliți derivați din analiza NMR - sunt asociați cu dezvoltarea stenozei aortice într-o populație de 10.144 de bărbați finlandezi fără stenoza aortică la momentul inițial.

Metode

Studiul METSIM (Metabolic Syndrome in Men) a inclus 10.197 de bărbați cu vârste între 45 și 73 de ani, selectați aleatoriu din registrul populației din Kuopio, Finlanda. La momentul inițial, participanții au efectuat măsurători antropometrice și analize de sânge pentru evaluarea biomarkerilor metabolici, inflamatori și NMR.

Diagnosticul de stenoză aortică a fost obținut din registrele pacienților de la Spitalul Universitar Kuopio și Spitalul Harjula, singurele instituții care diagnostichează și tratează stenoza aortică în zona respectivă. Diagnosticul a fost confirmat prin ecocardiografie, cu un gradient maxim al valvei aortice de ≥20 mmHg.

Participanții au fost urmăriți pentru o perioadă medie de 10,8 ani. Analizele statistice au inclus regresia Cox pentru a evalua asocierile dintre biomarkeri și incidența stenozei aortice.

Rezultate

În perioada de urmărire, 116 bărbați (1,1%) au dezvoltat stenoză aortică. Comparativ cu cei fără stenoză aortică, acești pacienți erau mai în vârstă, aveau tensiune arterială sistolică mai mare, indice de masă corporală (IMC) crescut și circumferință a taliei mai mare. De asemenea, diabetul și insuficiența cardiacă erau mai frecvente la acești indivizi.

Biomarkerii care reflectă hiperinsulinemia și rezistența la insulină - precum insulina a jeun, proinsulina, indicele Matsuda și peptidele C - au fost asociați cu un risc crescut de stenoză aortică. Aceste asocieri au rămas semnificative chiar și după ajustarea pentru vârstă, IMC, statutul de fumător și prezența hipertensiunii sau diabetului.

Analiza componentelor principale a identificat trei factori care au explicat 67,8% din variația totală. Prima componentă reprezentând rezistența la insulină și a doua componentă reprezentând vârsta și hipertensiunea, au fost asociate cu un risc crescut de stenoză aortică.

Concluzii

Biomarkerii care reflectă rezistența la insulină sunt factori de risc pentru stenoza aortică, independent de alți factori cardiovasculari precum vârsta, obezitatea și tensiunea arterială sistolică. Acest lucru sugerează că rezistența la insulină joacă un rol semnificativ în patogeneza stenozei aortice. Intervențiile care îmbunătățesc sensibilitatea la insulină, cum ar fi controlul greutății și exercițiile fizice, ar putea fi eficiente în prevenirea stenozei aortice.

Deoarece rezistența la insulină este extrem de comună în populațiile occidentale, măsurile care vizează îmbunătățirea sensibilității la insulină ar putea avea un impact semnificativ în reducerea riscului de stenoză aortică.

sursa: News Medical