Reziduurile de pesticide din legume și fructe

În viziunea generală, pesticidele sunt considerate aproape exclusiv din prisma acțiunii lor toxice asupra dăunătorilor plantelor de cultură, fapt care a influențat opinia publică, ce se arată îngrijorată cu privire la efectele pe termen scurt și lung ale pesticidelor asupra sănătății umane și a mediului.

Contrar preconcepțiilor, utilizarea pesticidelor reprezintă o soluție necesară și acceptată pentru o agricultură sustenabilă.

De ce sunt necesare pesticidele? Pentru a proteja recoltele. De fapt, termenul de „pesticid” este o denumire generică a produselor de protecție a plantelor. Chiar și atunci când acestea sunt utilizate respectând cu strictețe metodologia și condițiile de folosire, se estimează pierderi de 40% ale recoltelor, cauzate de bolile specifice plantelor și dăunători, pierderi care s-ar putea dubla în absența pesticidelor.

Atunci când se apreciază riscul pentru sănătate al pesticidelor și al prezenței acestor substanțe în produsele agroalimentare, trebuia luată în calcul satisfacerea cererii și a nevoii de a alimenta populația în continuă creștere a lumii și de a le asigura tuturor alimente sigure pentru consum, accesibile ca preț și disponibilitate, respectiv nutritive.

Trebuie însă avute în vedere eforturile organismelor abilitate din România și Uniunea Europeană de a proteja dreptul la o alimentație sigură, implicit din punct de vedere al prezenței reziduurilor de pesticide și al riscului pe care îl prezintă pentru sănătate. Aceste eforturi se traduc prin monitorizări regulate și riguroase, care trebuie interpretate într-un mod obiectiv pentru a formula concluzii corecte și conforme cu realitatea științifică.

Ce sunt pesticidele?

Utilizarea pesticidelor reprezintă o metodă chimică de combatere a dăunătorilor culturilor agricole (insecticide, fungicide, erbicide) . Pesticidele sunt obținute prin formularea și condiționarea unui ingredient sau mixt de ingrediente biologic active, aplicate în cursul procesului de producție sau după recoltare pentru a asigura condiții optime de transport și depozitare. Cu foarte puține excepții, ingredientele active sunt toxice, fapt care a impus formularea ghidurilor de bune practice agricole de utilizare a pesticidelor în siguranță atât pentru agricultori, dar și pentru consumatorii finali ai produselor de cultură, de către organismele internaționale inclusiv.

Pentru a îndeplini cerințele de bază un produs fitosanitar de protecție a plantelor trebuie să fie „nepericulos pentru utilizator/consumator”, mai exact: să fie eficient prin aplicarea unei cantități mici, să aibă toxicitate scăzută acută și cronică (în cazul expunerii de durată) pentru sănătatea umană, inclusiv a grupurilor vulnerabile, și să nu producă efecte nocive, inacceptabile asupra mediului.

Pesticidele trebuie să fie aprobate și omologate de către comisiile de specialitate. Un pesticid aprobat de autoritatea națională competentă prezintă criterii și restricții de utilizare. S-au constatat în ciuda măsurilor legale adoptate, situații în care în România au fost folosite pesticide comercializate ilegal ce ar putea avea consecințe serioase asupra mediului și a comunităților expuse. Aceasă practică este însă intens descurajată! (1)

Ce înseamnă principiul precauției?

Principiul precauției este utilizat pentru a garanta un nivel înalt de protecție a mediului, fiind aplicat politicilor de protecție a consumatorilor, a mediului, respectiv legislației europene privind alimentele, siguranța și sănătatea oamenilor în general și a populațiilor vulnerabile, printre care și femeile însărcinate, sugarii și copii.

Principiul permite adoptarea unor decizii cu caracter legislativ în cazul în care datele științifice nu îngăduie o evaluare precisă și completă a riscurilor. Recurgerea la principiul precauției este justificată doar dacă au fost identificate potențiale efecte negative la un moment dat, dar în cele din urmă ele nu au putut fi susținute irefutabil cu ajutorul datelor științifice disponibile și nu a fost formulat un consens științific în această privință. Acest lucru nu înseamnă că industria nu trebuie să continue să dovedească dacă substanțele propuse spre utilizare în sistemul agroalimentar au sau nu efecte nocive asupra sănătății umane, a animalelor sau a mediului. (2)

Nivelul maxim de reziduuri de pesticide

Reziduurile de pesticide reprezintă urmele de produse pentru protecția plantelor de recoltă, prezente la exteriorul sau în produsele agroalimentare.

Nivelul maxim de reziduuri de pesticide asigură un standard prin care se poate verifica dacă alimentele ce au inclus în procesul tehnologic utilizarea pesticidelor, sunt sigure pentru consumul uman. Simplul fapt că există reziduuri de pesticide în alimente nu înseamnă că sunt în mod automat dăunătoare sănătății. Nivelul maxim de reziduu acceptat a fi ingerat în fiecare zi, toată viața se calculează aplicând un factor de siguranță de cel puțin 100 de ori mai mic decât doza la care s-ar putea constata posibile efecte nocive ale substanței active asupra sănătății umane.

Pentru a exemplifica, imaginați-vă următorul scenariu: doar pentru că o casă este situată aproape de nivelul mării, nu înseamnă că este obligatoriu în pericol. Dar pentru a o proteja de o posibilă inundație, aceasta trebuie situată preventiv la o distanță minimă de 25 de metri față de nivelul maxim al mării înregistrat vreodată când a avut loc o inundație. Aplicând același principiu cum este cazul nivelului maxim de reziduu admis, îi oferi construcției o marjă de siguranță de 2500 metri în locul celor 25 de metri. Doar pentru a fi sigur! (3)

În Uniunea Europeană aceste standarde sunt stabilite de către Asociația Europeană de Protecție a Culturilor (European Crop Protection Association, ECPA) în urma consultării dintre Asociația Europeană pentru Siguranță Alimentară (European Food Safety Authority, EFSA) și statele membre. La nivel național, în România se derulează un program anual de monitorizare a reziduurilor de pesticide din plante și produse vegetale, din producția internă, sub supravegherea Autorității Naționale Fitosanitare (ANF).

Potrivit raportului* publicat în ianuarie 2017 de către ANF s-au obținut următoarele rezultate:

• dintre cele 1026 de probe de fructe și legume analizate, 1013 probe au fost conforme și 13 probe au fost neconforme, reprezentând 1% (1 cartofi, 1 pătrunjel frunze, 5 probe salate, 1 probă căpșuni, 1 piersici, 4 probe mere);
• dintre cele 683 probe de legume,193 (28%) au prezentat reziduuri de pesticide, iar cu excepția a 7 probe care au prezentat valori ale reziduurilor de pesticide peste limitele maxime admise, restul probelor s-au situat sub nivelul maxim de siguranță;
• dintre cele 343 probe de fructe, 167 au prezentat reziduuri de pesticide sub nivelul maxim de siguranță, iar 6 probe au prezentat valori ale reziduurilor peste limitele maxime admise;
• probele care au conținut reziduuri de pesticide peste valorile maxime adminse au fost îndepărtate de la consum și s-au aplicat contravențiile prevăzute prin lege. (4)

*RAPORT PRIVIND PLANUL NAȚIONAL DE MONITORIZARE A REZIDUURILOR DE PESTICIDE DIN FRUCTE, LEGUME ȘI CEREALE, DIN PRODUCȚIA INTERMNĂ, PENTRU ANUL 2016 (ÎN CONFORMITATE CU REGULAMENTUL (CE) NR. 396/2005)


De reținut! Limita maximă admisă pentru reziduurile de pesticide nu reprezintă limitele toxicologice pentru substanțele active din pesticide. Ele reprezintă un standard de comercializare a produselor agroalimentare și sunt stabilite pe baza dovezilor științifice existente și a evaluărilor riguroase, prin extrapolarea rezultatelor.

Contaminarea produselor alimentare cu pesticide

Nu toate produsele tratate conțin reziduuri de pesticide. Remanența pesticidelor în plante nu este o regulă și depinde de o serie de factori ce țin atât de tipul de pesticid folosit, dar și de modul de aplicare și/sau cultura tratată. Astfel reziduurile de pesticide se pot găsi în concentrații peste limitele admise din pricina:

• condițiilor nefavorabile ale vremii care ar putea reduce rata de degradare a acestora,
• contaminării din timpul depozitării necorespunzătoare,
• prezenței substanțelor naturale care mimează acțiunea pesticidelor sau a metaboliților acestora din alimente,
• utilizării necorespunzătoare a pesticidelor fără a respecta intervalul dintre aplicare și recoltare sau dozarea incorectă a pesticidului utilizat. (5)

O atenție deosebită trebuie acordată obiceiurilor de utilizare a pesticidelor în gospodăriile mici din mediul rural, unde s-a remarcat un deficit de cunoștințe în ceea ce privește măsurile de protecție a mediului, dar și a propriei sănătăți atunci când se realizează activități de combatere a dăunătorilor.

Potențialul dăunător al consumului de-a lungul vieții de reziduuri de pesticide prezente în fructe și legume, asupra sănătății umane, a fost estimat la 4.2 minute pierdute din viață; nesemnificativ în comparație cu beneficiile nutriționale (vitamine, fibre, minerale, aminoacizi esențiali și apă).

O analiză teoretică a celui mai sumbru scenariu cu privire la efectele pesticidelor ingerate din dietă la un individ, bazată pe consumul regulat de alimente vegetale nespălate și utilizând concentrații foarte crescute de reziduuri de pesticide au condus la pierderea a 0.99 de zile din viață. (6)

Prezența reziduurilor de pesticide în alimente după cum a fost menționat anterior nu reprezintă un pericol iminent pentru sănătatea umană. Cu toate acestea se acordă o atenție deosebită grupurilor vulnerabile reprezentate de femeile însărcinate/făt, sugari și copii, vârstnici și persoane cu diabet zaharat.

Expunerea femeilor însărcinate, a sugarilor și copiilor la reziduuri de pesticide

Studiile realizate pe modele animale au remarcat o posibilă asociere între expunerea in utero la doze mari de pesticide organofosforice și afectarea creșterii, respectiv dezvoltării sistemului nervos la urmași. Puținele studii care au investigat relația dintre expunerea maternă la pesticide și dezvoltarea fetală au generat concluzii inconsistente și conflictuale în ceea ce privește alterarea neuro-comportamentală la nou-născuți. De asemenea, asocierea nu este echivalentă cu cauzalitate. (7)
 
Din precauție, riscul de expunere este considerat mai mare la copii chiar și în condiții optime de monitorizare a reziduurilor de pesticide, deoarece valorile maxime admise ale reziduurilor se raportează la cantitatea de aliment tratat și analizat și nu la greutatea corporală mai mică a copiilor, implicit la dieta specială a acestora comparativ cu cea adultă. Copiii mănâncă mai multe alimente în raport cu greutatea corporală mică, datorită nevoilor nutritive mai mari pentru a asigura creșterea și dezvoltarea ideală a organismului.

Totuși, dovezile științifice privind relația dintre expunerea prin dietă la pesticide și apariția fenomenelor de toxicitate la gravide, sugari și copii sunt limitate și inconstante. Majoritatea asocierilor au fost evidențiate în comunitățile agricole cu expunere largă la pesticide, ocupațională și rezidențială, nu doar dietetică. Evaluarea riscului expunerii a avut în vedere și expunerea în perioada intrauterină, respectiv în perioada de sugar și mica copilărie. (8)

Efectele adverse ale reziduurilor de pesticide din fructe și legume

Consumatorii pot fi expuși la multiple tipuri de reziduuri de pesticide în cadrul unei mese, pe parcursul unei zile sau de-a lungul unei perioade mai lungi de timp. Deși riscul de expunere prin dietă este cel mai documentat că ar putea conduce la efecte negative cumulative (prin adiție sau sinergie) asupra sănătății umane, studiile epidemiologice au fost afirmative doar în cazul agregării factorilor de risc, în urma expunerii domestice la pesticide sau a proximității de culturile agricole tratate cu pesticide.

Disruptorii endocrini

Printre cele mai îngrijorătoare efecte adverse ale utilizării pesticidelor în agricultura modernă se numără dezechilibrele hormonale pe care acestea le-ar putea induce ca urmare a ingestiei reziduurilor din alimente.

Potrivit definiției oferite de Organizația Mondială a Sănătății, mai multe substanțe naturale (cafeina, vitamina C, isoflavonele din soia, glucoza) și sintetice (paracetamolul) deopotrivă, pot fi încadrate în categoria „disruptori endocrini”, alături de pesticide. Asocierea are la bază doar proprietatea unei substanțe din mediul extern de a interacționa cu sistemul endocrin și a altera homeostazia hormonală. Această definiție nu ia în calcul o serie de factori critici pentru evaluarea riscului pentru sănătate al reziduurilor de pesticide: capacitatea substanței de a induce efecte adverse și severitatea acestora, toxicitatea în funcție de relația doză-efect,  frecvența expunerii la substanță, ireversibilitatea efectelor. Un alt mod de a spune că „doza face otrava”. (9), (10)

Proprietatea de disruptor endocrin a pesticidelor nu garantează iminența riscului pentru sănătate și echilibru hormonal.

În cadrul unei analize ample realizate de comitetul științific al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentelor (EFSA) nu au fost raportate asocieri între expunerea la pesticide și patologii care au drept cauze dezechilibre hormonale (cancerul de prostată, de exemplu). Astfel de afecțiuni sunt influențate de o multitudine de alți factori, cum ar fi cei genetici, vârsta, stilul de viață, cu un impact mult mai mare asupra sănătății în comparație cu reziduurile de pesticide din alimente care se găsesc în peste 98% dintre cazuri sub limitele maxime admise. (11)

Pesticidele cauzează cancer?

Nu a fost identificată o asociere directă între utilizarea pesticidelor aprobate pentru tratamentul fitosanitar și cancerul la om, ci doar au fost evidențiate o serie de corelații cu anumite tipuri de cancer (limfomul non-Hodgkin, mielomul multiplu, leucemie limfocitară cronică, cancer de prostată, testicular, pancreatic, pulmonar și  cancerul de piele non-melanom). Aceste studii au analizat însă riscul ocupațional de a dezvolta cancer în rândul agricultorilor care aplică pesticidele și/sau locuiesc în proximitatea culturilor tratate și nu au identificat o relație de cauzalitate, ci doar o probabilitate mai mare de a face cancer în comparație cu persoanele care nu au fost expuse la pesticide. În astfel de cazuri, multipli factori printre care și nerespectarea normelor de aplicare în siguranță a pesticidelor ar putea influența riscul de cancer la om, dar nu încadrează pesticidele aprobate în prezent pentru utilizare în categoria carcinogenilor demonstrați sau a potențialilor carcinogeni umani. (12)

Aceste rezultatele nu pot fi extrapolate și aplicate în cazul urmelor de pesticide care pot fi prezente în unele alimente. Deși contravine opiniei consumatorilor, în cadrul unei analize de tip cost-beneficiu a consumului de vegetale s-a constatat că aproximativ 20,000 de cazuri de cancer ar putea fi evitate anual dacă se crește consumul de fructe și legume cu cel puțin o porție, în comparație cu circa 10 cazuri de cancere asociate ingestiei crescute de reziduuri de pesticide. (13)

Reacții alergice la pesticide

Moleculele de dimensiuni mici din pesticide ar putea exacerba manifestările la pacienții atopici, respectiv pot agrava simptomatologia astmatiformă și a dermatitei, prin mecanisme de hipersensibilitate imediate de tip I (anafilaxie) sau IV (reacții alergice întârziate mediate celular).

Expunerea cronică la pesticide a fost asociată moderat cu afecțiuni și simptome respiratorii cronice, însă sunt particulare pentru expunerea ocupațională și rezidențială la pesticide, pentru utilizarea domestică a acestora și nu în urma ingestiei de reziduuri de pesticide din dietă. (14)

Asemănător produselor cosmetice, pesticidele aproabate pentru utilizare în prezent sunt testate în vedere stabilirii potențialului alergic înainte de a fi comercializate și foarte puține dintre acestea pot cauza cu adevărat reacții alergice. Un fenomen particular în acest caz este sensibilizarea spontană la unele pesticide la indivizii susceptibili. Mai exact, după expunerea repetată la un pesticid specific, fără a prezenta în istoric efecte adverse, la un moment dat se poate declanșa un fenomen acut alergic, potențial fatal. Din nou, aceste asocieri au fost raportate în majoritatea cazurilor expunerii ocupaționale și domestice la pesticide, dar a fost luată în calcul și sursa dietetică având în vedere cantitățile trivial de mici care pot declanșa reacții alergice.


În concluzie, utilizarea pesticidelor pentru obținerea produselor agroalimentare constituie la ora actuală o necesitate și nu un risc iminent pentru sănătatea umană. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, fructele și legumele constituie în medie 30% din aportul alimentar individual per masă, fiind cea mai reprezentativă grupă alimentară din dieta umană.

România este din păcate țara cu cel mai mic consum de fructe și legume din Europa. Conform Organizației Mondiale a Sănătății aportul insuficient al acestora este considerat responsabil pentru 14% dintre decesele prin cancer gastrointestinal, 11% dintre decesele cauzate de evenimente ischemice cardiovasculare și 9% dintre atacurile vasculare fatale, pe glob. Aceste cifre trebuie puse în balanță alături de lipsa dovezilor cu privire la nocivitatea reziduurilor de pesticide prezente în fructe și legume.

Mai mult decât atât, respectarea unor reguli de igienă și procesare corecte, cum sunt spălarea cu sau fără detergenți speciali, îndepărtarea cojii, stoarcerea și prepararea termică pot conduce la reducerea cu 10-80%, respectiv 60-70% a reziduurilor de pesticide prezente în/pe alimente. (17), (18)

Prin urmare, neîncrederea în producători și schimbul deficitar de informații corecte, științifice, între instituțiile responsabile cu monitorizarea reziduurilor de pesticide în produsele vegetale și populația generală ar putea constitui un dezavantaj pentru dietă și sănătate.