Revizuirea sindromului de tahicardie posturală pentru cardiologi

Sindromul de tahicardie ortostatică posturală este o tulburare autonomă cronică și debilitantă, care afectează predominant persoanele tinere și de vârstă mijlocie, în special femeile pre-menopauză. Sindromul de tahicardie ortostatică posturală reprezintă una dintre cele mai frecvente forme de intoleranță ortostatică, caracterizată prin creșterea excesivă a ritmului cardiac la trecerea la poziția verticală, fără a fi însoțită de hipotensiune ortostatică. Simptomele pot include amețeli, palpitații, intoleranță la exerciții fizice și tulburări cognitive, afectând semnificativ calitatea vieții persoanelor afectate.

Sindromul de tahicardie ortostatică posturală este un sindrom eterogen cu multiple etiologii posibile, inclusiv subtipuri hiperadrenergice, neuropatice, hipovolemice și autoimune. Diagnosticul se bazează pe criterii consensuale, incluzând o creștere susținută a ritmului cardiac de peste 30 de bătăi pe minut la adulți sau 40 la adolescenți, în primele 10 minute după trecerea la poziția verticală, însoțită de simptome de intoleranță ortostatică care se îmbunătățesc în poziție culcat.

Managementul sindromului de tahicardie ortostatică posturală include intervenții non-farmacologice, precum creșterea aportului de sare și apă, exerciții fizice adaptate și purtarea ciorapilor compresivi, cât și intervenții farmacologice, deși niciun medicament nu este în prezent aprobat de FDA specific pentru sindromul de tahicardie ortostatică posturală. O abordare multidisciplinară și personalizată este esențială în managementul acestei tulburări.

Prognosticul sindromului de tahicardie ortostatică posturală variază, cu unele cazuri îmbunătățindu-se cu tratamentul, în timp ce altele rămân cronice și debilitante. Complicațiile pot include căderi, disfuncții cognitive și probleme de sănătate mintală, subliniind importanța unei îngrijiri medicale adecvate și monitorizării continue.

sursa: News Medical