Restaurarea dinţilor

Deși sunt structuri dure, coroanele dentare (componenta vizibilă în cavitatea bucală a dinților) pot suferi afecțiuni precum caria dentară sau traumatisme, care duc în timp la distrucția dintelui.

Caria dentară netratată poate evolua în așa fel încât să compromită întregul dinte, singura variantă în acest caz fiind extracția dentară. De aceea, în situația în care un dinte prezintă o carie sau o distrucție cauzată de plasarea unei obturații (plombe) mai vechi sau de o fractură, medicul dentist poate propune pacientului mai multe variante de tratament.

Actualmente, există o multitudine de posibilități de restaurare a dinților afectați. În funcție de tipul, dar și de gravitatea problemei, medicul dentist poate indica pacientului o variantă de reconstrucție sau restaurare a dintelui printr-una din cele două metode: directă sau indirectă. (1)

Când este indicată reconstituirea unui dinte?

• atunci când o porțiune a unui dinte a fost distrusă de carie, astfel că acesta este expus mediului din cavitatea bucală;
  
• pentru prevenirea evoluției cariei existente;
  
• pentru refacerea funcțiilor cavității bucale și anume: masticația, vorbirea, surâsul;
  
• pentru îmbunătățirea aspectului facial. (2)

Restaurarea directă a dinților

Acestă metodă presupune restaurarea în cavitatea bucală a dinților, manoperă realizată de către medicul dentist, în cabinetul de medicină dentară. Metoda poate fi realizată prin una sau mai multe ședințe la medicul dentist. Acesta poate alege dintr-o varietate de materiale de reconstrucție dentară. (1)

În cabinetul de medicină dentară cea mai frecventă metodă de reconstrucție directă a unui dinte este obturația coronară (plomba). Obturația coronară este o modalitate de restaurare care va reface coroana dintelui atât din punct de vedere anatomic, dar și funcțional. Aceasta se realizează numai după ce caria dentară a fost complet eliminată cu ajutorul frezelor dentare. Astfel, prin introducerea unui material dentar la nivelul dintelui se previne evoluția cariei care a produs distrucția dentară, dar și apariția unor carii noi. (3)

Obturațiile coronare (plombele) pot fi realizate din mai multe materiale, tipul de material utilizat în funcție de fiecare situație depinzând de dintele care trebuie obturat, de preferințele pacientului din punct de vedere al esteticii, dar și de dotarea cabinetului dentar.

Astfel, cele mai frecvente tipuri de obturații sunt cele realizate cu materiale compozite (pe bază de rășini acrilice) care sunt estetice (se adaptează culorii fiecărui dinte) și redau astfel aspectul natural. Aceste materiale sunt de obicei ambalate în seringi speciale, iar priza acestor materiale se realizează cu ajutorul unei lampe de fotopolimerizare. Materialele compozite, deși sunt estetice, nu prezintă avantajul rezistenței îndelungate în timp, acestea necesitând o înlocuire la perioade de timp între 3 și 10 ani. În plus, obturațiile realizate cu aceste materiale se pot colora în timp de la consumul de cafea, ceai, tutun. (3)

Deși mai rar utilizate astăzi, obturațiile realizate cu amalgam de argint (plombele metalice) prezintă o rezistență mai mare în timp și au costuri ușor mai scăzute. Cu toate acestea, din cauza culorii mai închise, se deosebesc de structurile dentare și astfel nu sunt indicate în reconstituirea dinților frontali, vizibili în timpul vorbirii sau râsului. (3) Deși, prin conținutul de mercur din compoziție, utilizarea amalgamului este controversată, trebuie știut faptul că acest material are un conținut complex de substanțe, iar mercurul se leagă chimic de anumite componente, fiind stabil și putând fi utilizat în siguranță pentru refacerea coroanelor dentare. (4)

Pentru restaurarea directă a dinților se mai pot utiliza materiale de tipul cimenturilor dentare precum cimenturile glass-ionomer sau cimenturi glass-ionomer modificate cu materiale compozite. Totuși, trebuie menționat faptul că aceste reconstituiri nu sunt considerate definitive, acestea având un caracter temporar.

Cimenturile glass-ionomer sunt materiale a căror priză se produce prin mixarea unei pudre cu un lichid, având inițial o consistență moale, pentru a putea fi introdus la nivelul coroanei dentare, apoi se solidifică. După efectuarea prizei, aceste materiale au proprietatea de a elimina fluor, ceea ce ajută la prevenirea cariilor dentare. Se pot utiliza ca obturații sau reconstituiri temporare, dar cel mai frecvent sunt introduse sub materialele compozite (ca o bază), dar se pot folosi și la cimentarea diferitelor reconstituiri protetice. (4)

Restaurarea indirectă a dinților

Această metodă se referă la realizarea unei reconstituiri cu ajutorul laboratorului de tehnică dentară. Astfel, medicul va realiza o amprentă (un mulaj) al dintelui care trebuie restaurat, pe care o va trimite tehnicianului dentar, iar acesta va realiza un model (o replică) a situației din cavitatea bucală. Pe această replică (sau model de gips) va realiza piesa protetică de reconstituire dentară, o va retrimite medicului, care o va aplica la nivelul cavității bucale. Așadar, această metodă presupune mai multe vizite la medicul dentist. (3)

În categoria reconstituirilor indirecte se regăsesc inlay-urile, onlay-urile, fațetele și coroanele protetice.

Inlay-urile au forma unor obturații (plombe), dar sunt realizate de către tehnicianul dentar și se vor cimenta ulterior la nivelul dintelui.
Materialele din care se poate realiza un inlay sunt variate, începând cu aliaje nobile de aur, până la materiale ceramice (porțelan) sau chiar materiale compozite. Inlay-urile din aur au avantajul de a fi foarte bine tolerate de țesuturile biologice și pot rezista până la 20 de ani. Cu toate acestea, au un cost crescut comparativ cu alte materiale utilizate. Inlay-urile metalice mai pot fi realizate și din diferite aliaje nenobile, cu aspect argintiu, având de asemenea o bună rezistență în timp. (3), (4)

De asemenea, în realizarea inlay-urilor pot fi utilizate și materiale ceramice („porțelan”) care au o rezistență bună în timp, dar și avantajul de a reface estetic dintele respectiv. Costul unor asemenea reconstituiri este, de asemenea, crescut. (3)

Onlay-urile au aspectul unor obturații mai extinse și pot fi realizate din aceleași materiale și prin aceleași tehnici precum inlay-urile. (4)

Fațetele dentare sunt de asemenea utilizate în reconstituirea dinților, în mod special a dinților frontali și au rolul de a reface din punct de vedere estetic și funcțional dinții de restaurat. Materialele dentare din care se realizează fațetele sunt fie materialele compozite, fie materialele ceramice, acestea din urmă având, pe lângă avantajul unei refaceri cât mai estetice a dinților și o rezistență foarte bună în timp. (4)

Coroanele dentare sunt reconstituiri protetice care acoperă în totalitate coroana naturală a dintelui și sunt indicate atunci când reconstituirile menționate mai sus nu sunt eficiente în refacerea dintelui. Sunt reconstituiri mai complexe, necesitând mai multe vizite la medicul dentist și se pot realiza din mai multe tipuri de materiale dentare, precum: aliaje nobile de aur, aliaje nenobile, combinații între aliaje nenobile sau nobile și materiale estetice – compozite sau ceramice sau pot fi realizate integral din materiale ceramice. Desigur și costurile diferă în funcție de tipurile de materiale utilizate. (4)
 

Toate tipurile de reconstituiri indirecte ale dinților vor fi cimentate în cavitatea bucală de către medicul dentist cu ajutorul unor cimenturi dentare, în funcție de tipul de reconstituire.

Recomandări

Trebuie știut faptul că orice restaurare dentară poate rezista la nivelul cavității bucale pe o perioadă determinată de timp, acestea trebuind înlocuite atunci când medicul dentist consideră că este necesar. De aceea, se recomandă controale regulate la medicul dentist, pentru ca acesta să poată depista din timp eventualele probleme și pentru a putea realiza un tratament corespunzător fiecărui tip de distrucție dentară.