Relația profesor-elev nu este suficientă pentru a susține angajamentul intelectual pe termen lung

©

Autor:

Relația profesor-elev nu este suficientă pentru a susține angajamentul intelectual pe termen lung
Un studiu recent realizat de Universitatea din Cambridge, care a implicat peste 3.600 de tineri din Australia, a explorat legătura dintre relația pozitivă cu profesorii în perioada timpurie a copilăriei și nivelul de angajament al elevilor față de școală. Deși cultura populară adesea sugerează că un singur profesor poate transforma traiectoria școlară a unui elev, rezultatele studiului indică faptul că modelele de angajament ale elevilor sunt mai nuanțate și necesită un efort susținut și colectiv pentru a construi relații pozitive atât între profesori și elevi, cât și între elevi și colegii lor.
Studiul a constatat că efectele pe termen lung ale unei relații puternice cu profesorul în perioada primară sunt, în cel mai bun caz, minore. Aceasta sugerează că fiecare profesor are potențialul de a face o diferență pozitivă în implicarea și sentimentul de bine al elevului în școală, indiferent de cât de dezinteresat s-ar fi simțit acesta în trecut, deoarece angajamentul este în continuă schimbare.

Studiul, condus de Ioannis Katsantonis, cercetător doctoral la Facultatea de Educație a Universității din Cambridge, a folosit date colectate la mai multe momente între vârstele de 8 și 15 ani pentru a înțelege cum se schimbă modelele de implicare și cum sunt acestea legate de interacțiunile anterioare cu profesorii în școala primară și de sentimentul de apartenență în școala secundară.

Rezultatele au arătat că angajamentul elevilor fluctuează considerabil între școala primară și cea secundară, cu o proporție semnificativă de elevi schimbându-și grupurile de angajament între aceste două puncte. Aproximativ 43% dintre elevii majoritar dezinteresați la vârsta de 10/11 ani au schimbat grupuri până la vârsta de 12/13 ani; 34% din grupul moderat angajat și 49% din elevii foarte angajați au schimbat, de asemenea, categorii.

Nu s-a găsit nicio dovadă că efectele pozitive semnificative asupra angajamentului, derivând dintr-o legătură puternică cu profesorul la vârsta de opt sau nouă ani, persistă pe măsură ce elevii îmbătrânesc. În schimb, un sentiment general de apartenență în comunitatea școlară la vârsta de 12/13 ani a fost puternic legat de un nivel mai înalt de angajament la aceeași vârstă.

Studiul oferă, de asemenea, dovezi că elevii care se simt mai angajați la începutul școlii gimnaziale experimentează beneficii academice pe termen lung, performând în general mai bine în testele standardizate de calcul, scriere și ortografie doi ani mai târziu.

Aceste descoperiri subliniază necesitatea de a asigura că „climatul școlar relațional” este constant pozitiv și inclusiv, evidențiind importanța atenției continue și consistente asupra mediului școlar pentru a sprijini implicarea elevilor și succesul academic.

sursa: Science Daily

Data actualizare: 22-03-2024 | creare: 22-03-2024 | Vizite: 321
Bibliografie
Study of long-term student engagement challenges 'one great teacher' narrative of education, link: https://www.sciencedaily.com/releases/2024/03/240314200757.htm
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Elevii mai mici dintr-o clasă școlară prezintă un risc mai mare de rezultate educaționale negative pe termen lung
  • Nicio diferență găsită între satisfacția vieții elevilor din școlile private și cei din școli de stat
  • Motricitatea fină este importantă pentru succesul școlar
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum