Relația circumferinței taliei cu mortalitatea generală și cardiovasculară la pacienți cu diabet

Un studiu publicat în revista Exploratory Research and Hypothesis in Medicine în 2024 a analizat relația dintre circumferința taliei (WC) și riscul de mortalitate generală și cardiovasculară la pacienți cu diabet zaharat (DM). Utilizând date din National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES) pentru perioada 2003–2018, cercetătorii au descoperit modele distincte în funcție de sex, oferind noi perspective asupra importanței WC în predicția riscului de mortalitate.

Rezultate cheie

• Modele distincte de asociere:

  • La femei, s-a observat o relație în formă de U între WC și mortalitate, cu cel mai mic risc la o WC de 107 cm.
  • La bărbați, relația a urmat un model în formă de J, cu riscul cel mai mic la o WC de 89 cm.

• Diferențe în funcție de sex:

  • Femeile cu WC sub 107 cm au avut o scădere cu 3% a riscului de mortalitate pentru fiecare centimetru suplimentar de WC, iar riscul a crescut peste această valoare.
  • La bărbați, fiecare centimetru suplimentar sub 89 cm a redus riscul de mortalitate cu 6%, în timp ce peste acest prag riscul a crescut.

• Impactul visceral al grăsimii abdominale:

  • Grăsimea viscerală, mai strâns corelată cu WC decât indicele de masă corporală (BMI), contribuie la inflamație, disfuncții metabolice și daune cardiovasculare.

Discuție și implicații

Modelele în formă de U și J

Asocierea non-lineară dintre WC și mortalitate sugerează că atât excesul, cât și deficitul de grăsime abdominală sunt dăunătoare. Creșterea riscului de mortalitate la valori scăzute de WC poate reflecta probleme subiacente, cum ar fi malnutriția sau boli cronice severe, un fenomen denumit „paradoxul obezității”.

Paradoxul obezității

Acest fenomen, observat frecvent în studiile ce analizează BMI, indică o asociere aparent contraintuitivă între greutatea mai mare și riscul redus de mortalitate în anumite condiții. Studiul de față sugerează că acest paradox poate fi valabil și pentru WC, în special la femeile cu diabet.

Influența grăsimii viscerale și distribuția acesteia

Grăsimea viscerală contribuie la un mediu inflamator și diabetogenic. Nivelurile ridicate de WC au fost asociate cu producția crescută de adipokine proinflamatorii și reducerea adipokinelor antiinflamatorii, promovând astfel disfuncția metabolică și cardiovasculară.

Analize suplimentare

• Stratificare pe categorii de BMI:

  • Asocierea dintre WC și mortalitate a variat în funcție de BMI, prezentând modele U, invers U sau liniare.
  • Relația negativă dintre WC și mortalitate a fost evidentă doar la bărbații cu BMI normal.

• Fumatul ca factor modificator:

  • La fumători, WC a avut o asociere mai puternică și pozitivă cu mortalitatea, sugerând un profil metabolic mai nefavorabil și o predispoziție mai mare către obezitatea abdominală.

• Impactul factorilor culturali și de gen:

  • Diferențele de gen observate pot reflecta variații hormonale, răspunsuri metabolice diferite și acces inegal la îngrijiri medicale.

Concluzii

Studiul oferă o înțelegere detaliată a asocierilor dintre WC și mortalitate la pacienții cu diabet, evidențiind diferențele de gen și impactul grăsimii abdominale asupra sănătății. Aceste constatări subliniază necesitatea unor strategii de prevenție personalizate, care să țină cont de sex, BMI și alți factori de risc asociați. Cercetări viitoare ar trebui să exploreze mecanismele subiacente ale acestor asocieri și să testeze intervenții specifice pentru optimizarea sănătății la pacienții cu diabet.