Râsul și fericirea

Râsul este în general unul dintre indicatorii universali pentru starea de bine a unei persoane. Însă nu întotdeauna el este o măsură a fericirii noastre (râdem și când suntem gâdilați, ori în acele momente nu avem un sentiment de fericire autentică). În același timp putem fi fericiți, chiar dacă nu ne exprimăm fizic prin râs.

Relația dintre râs și fericire este una extrem de complexă, insuficient studiată și mediată de variabile pe care specialiștii în psihologie și neuroștiințe încearcă încă să le descopere.

Cum resimte organismul râsul și fericirea?

Departe de a fi doar un zgomot, râsul este un proces în care întregul organism este implicat. Privit deseori ca un panaceu, râsul a devenit și o practică terapeutică neconvențională, menită să îmbunătățească starea fizică și psihică a celor care o practică și să restabilească sănătatea.
Despre terapia prin râs puteți citi mai multe aici

În primul rând atunci când râdem mușchii feței (aproximativ 15 mușchi implicați) și ai corpului se întind și se contractă. Sistemul respirator este și el antrenat, începem să respirăm mai repede (uneori cu dificultate sau cu sughițuri), pulsul și presiunea sângelui cresc, iar organele și țesuturile primesc mai mult oxigen. De asemenea, râsul arde caloriile, la fel ca și exercițiile fizice. Se pare că 10-15 minute de râs pot arde 50 de calorii. (1)

La nivelul creierului mai multe mecanisme și zone cerebrale sunt implicate în producerea râsului, deși relația dintre ele nu este pe deplin înțeleasă. Se pare că nu există un anumit centru al umorului în creier, ci există mai multe rețele neuronale care participă, principalele implicate fiind lobul frontal, lobul temporal și hipotalamusul. Neurologii continuă să studieze acest proces complex și bazele sale neurale.

Atunci când ne implicăm într-o activitate care ne face fericiți și ne provoacă râs și sentimente de bucurie, la nivel cerebral este activată o zonă subcorticală care are un rol important în cadrul recompensei și al plăcerii. În același fel acționează și aspectele pe care le găsim amuzante asupra creierului nostru. Un studiu a arătat că atunci când persoanele găseau amuzante anumite desene care le erau prezentate, făcându-i să râdă, scanarea prin RMN a creierului a arătat că erau activate exact aceleași căi neuronale implicate în recompensă și plăcere. (2)

Râsul stimulează eliberarea de endorfine și de neurotransmițători cu rol analgezic și euforic. De asemenea reduce cortizolul, considerat a fi hormonul stresului. (3)

Creierul nostru are capacitatea de a percepe diferențele dintre tipurile de râs, a arătat un studiu: râsul fericit și râsul zeflemist activează zonele cerebrale implicate în procesarea informațiilor sociale, pentru că, spun autorii, contează mult pentru noi dacă râdem cu cineva sau râdem de cineva. Râsul provocat de gâdilat, în schimb, nu a stimulat acele zone, ci altele implicate în procesarea acustică a sunetelor complexe, dată fiind intensitatea mai ridicată a acestui tip de râs. Acesta este prezent și la animale, fiind considerat o acțiune reflexă, dar care la oameni a evoluat, căpătând valențe sociale.

Râdem când suntem fericiți sau suntem fericiți pentru că râdem?

Râsul este unul dintre modurile prin care ne exprimăm starea de bine și emoțiile pozitive pe care le experimentăm. Dar se pare că este valabilă și determinarea inversă: simpla simulare a unor expresii faciale pozitive (râsul sau zâmbetul) provoacă modificări la nivelul creierului și dau naștere la sentimente și emoții pozitive, astfel încât realmente devenim mai fericiți. Această interconexiune a fost observată de Charles Darwin și demonstrată ulterior prin cercetări experimentale.

De exemplu, într-un studiu realizat în Germania în anul 1988, participanților li s-a cerut să țină un pix pentru câteva minute: un grup a ținut pixul în gură în poziție orizontală, folosindu-se de dinți și activând astfel mușchii zigomatic și rizorius, implicați în producerea zâmbetului; al doilea grup a ținut pixul în gură cu buzele, contractând astfel mușchiul orbicular, utilizat atunci când ne încruntăm, iar al treilea grup (grupul de control) a ținut pur și simplu pixul în mână. În acest timp toți participanții au urmărit un desen animat pe care a trebuit apoi să-l evalueze, apreciind cât de amuzant li s-a părut. Cei care au ținut pixul folosindu-se de mușchii zâmbetului au considerat desenul semnificativ mai amuzant decât ceilalți participanți, ceea ce sugerează rolul important al simulării expresiilor noastre fizice asupra modului în care percepem și simțim realitatea. (4)

Relația dintre fericire și râs nu este una de echivalență, ci mai degrabă de interconexiune, un proces complex în care sunt implicați și alți factori, mulți dintre ei încă necunoscuți. Iată de exemplu rezultatele la care au ajuns autorii unui studiu desfășurat în SUA: în funcție de context, râsul a avut efecte diferite în modul în care participanții au perceput emoțiile pozitive sau negative ale persoanelor care li s-au prezentat. Toți participanții ascultau pe fundal un râs înregistrat, în timp ce le erau prezentate imagini ale fețelor unor persoane fericite, triste sau neutre, pe care le-au evaluat în funcție de nivelul de fericire perceput.

Atunci când participanții au vizionat o singură față fericită, au avut tendința de a percepe persoana respectivă mult mai fericită decât atunci când nu ascultat râsul pe fundal (în cazul feței neutre sau triste nu s-a înregistrat nicio diferență). Când fața tristă a fost prezentată într-o mulțime de fețe neutre, persoanele expuse la acustica râsului au evaluat-o ca fiind mult mai tristă decât în absența râsului. Cu alte cuvinte, efectele râsului asupra modului în care percepem emoțiile celorlalți depinde de alte aspecte contextuale, pe care studii viitoare le vor putea elucida. (5)

Impactul râsului asupra fericirii

Chiar dacă beneficiile râsului nu sunt unanim acceptate de comunitatea științifică, multe dintre studiile realizate până în prezent susțin rolul benefic al acestui proces complex asupra organismului și a stării de bine.

• Râsul ca mecanism de coping

Râsul ne ajută de multe ori să facem față situațiilor stresante sau dureroase cu care ne confruntăm. Nu de puține ori încercăm să „facem haz de necaz”. Când râdem reușim să ne eliberăm de tensiune. Bătăile inimii și presiunea sângelui se liniștesc și intrăm într-o stare de relaxare, în timp ce creierul secretă o cantitate mai mare de endorfine și reduce producția de cortizol. (6)

Un grup de cercetători din SUA a studiat influența râsului asupra persoanelor care treceau printr-o perioadă extrem de nefericită – doliul după partenerul de viață. Aceștia au ajuns la concluzia că indiferent de sentimentele negative puternice pe care aceștia le resimt (durerea, mâhnirea, depresie), cei care valorizau râsul și umorul au reușit să depășească mult mai eficient perioada nefericită cu care s-au confruntat. (7)

Râsul și simțul umorului, consideră specialiștii, ne ajută să privim pozitiv și unele aspecte ale vieții la care uneori nici nu vrem să ne gândim, cum ar fi mortalitatea. Cel mai relevant exemplu este Cimitirul Vesel de la Săpânța, locul unde oamenii au ales să privească cu umor sfârșitul vieții.

Totuși există rezerve în ceea ce privește legătura dintre umor/râs și capacitatea de a face față (coping) situațiilor dificile. Majoritatea studiilor susțin o corelație între ele, dar asta nu înseamnă că râsul este elementul care îi ajută să treacă peste durere și stres. Ar putea însemna și că cei care se descurcă mai ușor în situații grele de viață reușesc să râdă mai mult. De asemenea, pot interveni și alte variabile care să explice legătura dintre ele, dar care să nu fi fost încă luate în calcul. (6)

• Râsul ca activitate socială

Râsul este contagios, astfel că dacă ne aflăm în preajma sau într-un grup de persoane care râd, vom râde și noi și vom deveni la rândul nostru un stimulent pentru emoțiile pozitive ale celorlalți. Unii specialiști sunt însă de părere că nu râsul în sine ne face să ne simțim mai bine, ci mai degrabă socializarea și petrecerea timpului cu prietenii. Studii în acest sens au arătat că avem de 36 de ori mai multe șanse să râdem când suntem în compania altei persoane decât atunci când suntem singuri. Acest lucru este valabil și atunci când vizionăm un film amuzant: râdem mai mult atunci când suntem cu cineva decât dacă am viziona singuri filmul respectiv. (1), (8)

Totodată râsul este o formă de limbaj non-verbal care poate fi înțeles la nivel universal, în ciuda diferențelor de limbă sau de cultură, ceea ce subliniază rolul său important pentru legăturile umane. Pe lângă aspectul hilar, o glumă sau o situație amuzantă ne poate apropia mai mult de persoanele cu care interacționăm, ceea ce crește sentimentele de apartenență și de coeziune față de un grup. În plus, dacă reușim să facem pe cineva să râdă ne vom simți valorizați și stima noastră de sine va avea de câștigat. (6), (8)