Răspândirea COVID-19 crește atunci când nivelul UV scade

Potrivit noilor cercetări de la Harvard, variațiile naturale ale radiațiilor ultraviolete influențează răspândirea COVID-19, dar această influență este modestă în comparație cu măsurile preventive, cum ar fi: distanțarea socială, purtarea măștii, carantina.
Jonathan Proctor declară că înțelegerea potențialei transmiteri sezoniere a COVID-19 ar putea fi utilă pentru modul în care răspundem pandemiei în următoarele lui. Descoperirile sugerează că incidența COVID-19 poate avea un tipar sezonier, răspândindu-se mai repede în timpul iernii, când este întunecat decât în timpul verii.

În urma analizei datelor zilnice privind COVID-19 și vremea din peste 170 de țări, Proctor împeună cu colegii săi au constatat că răspândirea COVID-19 în cadrul unei populații a fost mai mică în săptămânile care au urmat expunerii la radiații UV mai mari. Aceste observații au fost publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Sezonalitatea COVID-19 a fost un mister de când boala a apărut pentru prima oară, acum un an, deși au existat câteva indicii legate de faptul că UV ar putea juca un rol. Specii conexe de coronavirus, cum ar fi SARS și MERS, s-au dovedit a fi sensibile la radiațiile UV, iar studii recente de laborator arată că UV inactivează SARS-CoV-2, virusul care provoacă COVID-19, pe suprafețe.

Încercările de a înțelege influența UV în lumea reală au fost, însă, limitate de datele insuficiente și de dificultatea de a izola variabilele climatice de alți factori de transmitere. Echipa de cercetători a analizat date preluate de la agențiile statistice din întreaga lume. Pentru a evita factorii care ar putea produce confuzii, cum ar fi infrastructura medicală sau densitatea populației, echipa a examinat modul în care transmiterea s-a modificat în funcție de variațiile de lumină solară, temperatură, precipitații și umiditate la care a fost expusă aceeași populație.

Meng, membru al echipei de cercetători, explică faptul că s-au întrebat dacă fluctuațiile zilnice ale condițiilor de mediu afectează noile cazuri COVID-19 până la două săptămâni mai târziu.

Cercetătorii au stabilit relația dintre UV și COVID-19 folosind date de la începutul pandemiei, iar ulterior au folosit această relație pentru a simula modul în care modificările sezoniere ar putea influența răspândiea COVID-19. Ei au descoperit că modificările UV între iarnă și vară au dus în medie la o scădere de 7 procente a ratei de creștere în Emisfera Nordică, ceea ce reprezintă aproximativ jumătate din rata medie de creștere zilnică la începutul pandemiei.
Echipa a remarcat faptul că influența mediului este doar unul dintre numeroșii factori determinanți ai transmiterii COVID-19 și că efectele estimate ale UV sezoniere în Emisfera Nordică și Sudică sunt doar o parte din mărimea efectelor estimate anterior de politicile anti-răspândire, inclusiv carantine și interdicții de călătorie.

Sursa: Science Daily
foto: Cazuri COVID-19 și radiația ultravioletă în iarna 2020. Barele roșii arată numărul zilnic mediu de cazuri între 1 noiembrie și 1 decembrie 2020.
sursă foto: Tamma Carleton, Jules Cornetet, Peter Huybers, Kyle C. Meng, and Jonathan Proctor