Puterea vindecătoare a muzicii: un instrument complementar valoros în îngrijirea clinică

O nouă publicație apărută în The Journal for Nurse Practitioners, semnată de Rhonda Winegar, profesor asistent la University of Texas at Arlington și de colegul său Dustin Hixenbaugh, explorează impactul profund al muzicii în contextul terapeutic. Articolul, intitulat „Prescrierea muzicii ca tratament adjuvant”, argumentează convingător că muzica nu este doar o formă de divertisment, ci și un sprijin real în tratarea și ameliorarea simptomelor dintr-o varietate de afecțiuni cronice, neurologice și psihice.
Deși originile utilizării muzicii în scopuri terapeutice datează din vremuri străvechi - fiind utilizată de șamani în ritualuri pentru alungarea bolii - în ultimele decenii cercetările științifice au început să confirme beneficiile sale reale în practica medicală. Rhonda Winegar, cu o experiență de peste 25 de ani ca asistentă medicală în neurologie, a fost inspirată să aprofundeze acest domeniu după vizionarea documentarului "I'll Be Me" (2014), care ilustra progresia bolii Alzheimer în cazul artistului Glen Campbell. Deși Campbell își pierduse multe capacități cognitive, continua să cânte și să cânte la chitară, lucru care a stârnit interesul lui Winegar pentru rolul memoriei muzicale în menținerea identității și comunicării.

Despre studiu

Autoarele au descris două tipuri fundamentale de terapie muzicală:

• Terapia activă – implică participarea directă a pacientului prin cântat sau folosirea instrumentelor muzicale.
• Terapia pasivă – presupune simpla ascultare a muzicii.

Ambele forme pot fi adaptate în funcție de starea pacientului și de obiectivele terapeutice. De exemplu, pacienții cu boala Parkinson pot beneficia de îmbunătățiri ale mersului și coordonării doar prin sincronizarea mișcărilor cu un ritm muzical constant. În cazul epilepsiei, muzica a demonstrat capacitatea de a reduce activitatea epileptiformă prin modularea impulsurilor electrice aberante ale creierului.

În plus, s-a observat că muzica reglează ritmul cardiac și tensiunea arterială prin reducerea suprastimulării sistemului nervos autonom. Muzica poate, așadar, să acționeze simultan asupra componentelor emoționale, neurologice și fiziologice ale pacientului.

Rezultate și aplicații clinice

Printre beneficiile evidențiate se numără:

• Întârzierea neurodegenerării în Alzheimer și alte forme de demență, prin menținerea activă a rețelelor neuronale implicate în limbaj și memorie.
• Reducerea anxietății, depresiei și stresului, mai ales la pacienți cu tulburări de comunicare.
• Suport în reglarea ritmului motor, inclusiv în boli neurologice precum boala Parkinson.
• Stimulare motivațională, utilă în reabilitare fizică și sport.
• Ameliorarea durerii cronice prin distragerea atenției și inducerea unei stări de relaxare.

Un aspect esențial subliniat în studiu este faptul că preferințele individuale ale pacientului joacă un rol critic în eficiența terapiei muzicale. Muzica percepută ca relaxantă de o persoană poate fi stresantă pentru alta. De aceea, personalizarea alegerii muzicale este vitală.

Rolul muzicii country și al empatiei colective

Pentru a sublinia aplicațiile practice, Winegar și Hixenbaugh au ales să-și prezinte cercetarea în cadrul International Country Music Conference, folosind genul country ca exemplu. Muzica country, cu tematici recurente despre pierdere, suferință și reziliență, a fost descrisă ca o formă de grup de suport emoțional, care permite pacienților să se conecteze cu alții care trec prin experiențe similare.

Această formă de exprimare poate ajuta pacienții să-și recunoască și să-și valideze emoțiile într-un mod sigur și non-invaziv.

Concluzie

Muzica se dovedește a fi mai mult decât o distracție - este un instrument clinic cu potențial semnificativ în îngrijirea holistică a pacientului. Având capacitatea de a influența starea emoțională, funcțiile neurologice, comportamentul motor și răspunsurile autonome, muzica se aliniază cu principiile medicinei integrative. Mai mult, este un instrument accesibil, economic și versatil, care poate fi implementat în numeroase contexte terapeutice.

Aceste concluzii deschid calea către prescrierea muzicii ca adjuvant real în planurile de tratament pentru afecțiuni neurologice, psihice și cronice, oferind pacienților o resursă sigură și profund umană în procesul de vindecare.