Periuța de dinți manuală

Utilizată de mai mult de 5.000 de ani, periuța de dinți este un obiect de igienă arhicunoscut. Rolul ei în sănătatea orală este deosebit de important: un periaj corect, efectuat de minimum două ori pe zi asigură protecția împotriva cariilor și a bolilor parodontale. Firmele producătoare încearcă să îmbunătățească în mod constant calitățile periuțelor, folosind diverse design-uri, culori și materiale. Alegerea unei periuțe de dinți poate fi o adevărată provocare, de aceea este necesară cunoașterea unor caracteristici de bază.

Periuța de dinți

Periuța de dinți are lungimea între 15-19 cm (cele pentru copii pot fi mai scurte) și constă din 3 părți:

• capul periuței (partea activă)
• gâtul (joncțiunea dintre cap și mâner)
• mânerul. [3]

Partea activă

Denumită și capul periuței, este elementul prin care se realizează curățirea. Lungimea sa variază între 25,4-31,8 mm, lățimea – 7,9-9,5 mm, dimensiunile variind în funcție de firma producătoare. [2]
Pe suprafața activă sunt inserați perii, ce au o lungime de aproximativ 10-12 mm. [2] Inserarea perilor poate fi realizată prin 3 procedee diferite:

• O metodă asemănătoare capsării, prin care smocurile de peri sunt introduse în materialul fierbinte. Printre deficiențele acestei tehnici se numără costul ridicat și rămânerea unor spații intre materialul periuței și smocuri ca urmare a absenței atașării intime a celor două componente. Existența spațiilor compromite igiena pentru că ele permit retenția microorganismelor. [2]
• Inserarea smocurilor în matriță – pe partea activă a periuței există o gaură în care vor fi introduse mai multe grupuri de smocuri, după care se injectează un material ce umple și fixează puternic manunchiurile la capul periei.
• Inserarea individuală a perilor – fiecare filament este introdus separat în materialul părții active, care, pe măsura răcirii, va fixa firele. Este o tehnică mai scumpă, dar permite obținerea unor periuțe mult mai igienice, ce poartă biosarcini minime. [2]

În scopul controlului bacteriilor, s-a propus acoperirea perilor cu substanțe ca triclosanul și clorhexidina, dar metoda nu s-a dovedit a fi eficientă în timp. Utilizarea pastelor de dinți îndeplinește mai eficient acest deziderat. [2]
Unele periuțe de dinți mai prezintă, pe fața opusă celei active, o suprafață rugoasă, destinată curățătii limbii și mucoaselor. [5]

Duritatea

Acest parametru este influențat de structura filamentelor – de diametrul și lungimea lor.
Deși nu există o standardizare ISO pentru această caracteristică a periuțelor de dinți, fiecare firmă producătoare are propriile criterii de apreciere a durității perilor, după cum urmează: [1]

• Dure – au diametrul cuprins între 0,23-0,28 mm
• Medii – 0,18-0,23 mm
• Moi – 0,15-0,18 mm. Sunt periuțele cele mai frecvent indicate. [3]
• Foarte moi – 0,12 mm la o lungime de 8,7 mm. Sunt periuțele destinate copiilor, dar și persoanelor cu sensibilitate dentară. [1]

Lungimea filamentului și unghiul dintre smocurile de filamente și mâner influențează, de asemenea, duritatea. Alți parametri ce o pot modifica sunt elasticitatea și gradul de umiditate al perilor, temperatura apei utilizate. [2], [3]

Tipurile de peri utilizați

Perii naturali. În prezent, utilizarea perilor de animale (porc, mistreț, cal, cămilă) în scopul confecționării periuțelor de dinți tinde să fie abandonată. S-a conchis că firele de păr naturale au calități diferite (rezistență, duritate, diametre) de la un animal la altul și nu pot fi prelucrate corespunzător. În plus, perii naturali au în interior un canal în care se pot acumula apa și microorganismele, contaminând periuța de dinți.
Perii artificiali. Sunt confecționați din materiale sintetice, cel mai frecvent utilizat fiind nylonul. Studiile au demonstrat eficiența superioară a acestor tipuri de peri în asigurarea igienei oro-dentare, dar și o serie de avantaje privind posibilitățile de calibrare în fabricație și costurile reduse.

Perii sunt plasați pe suprafața activă a capului periuței în direcție perpendiculară sau angulată, grupați în 3-4 smocuri pe lățime și 10-12 pe lungime. [1] Atașarea de capătul activ se poate realiza prin capsarea smocurilor, prin inserarea individuală sau în smocuri. [2]
Alternarea unor smocuri de peri înclinați anterior, combinați cu grupuri de peri înclinați spre posterior, îmbunătățesc curățirea dinților, dar cresc și senzația de duritate a perilor. [2]
Aranjarea perilor sub formă de cupă asigură lustruirea dinților și îndepărtarea petelor prin acumularea pastei de dinți în interiorul lor. [4], [1]
Perii de cauciuc moale, pe lângă rolul în curățare, asigură masajul gingiei. [5]
Capătul vizibil al perilor este rotunjit pentru a evita abraziunea dinților, traumatizarea gingiilor și pentru a împiedica aderența microorganismelor și a apei. [1], [2]

Aria descrisă de capetele perilor (profilul lateral al periuței) implicată în periaj poate fi plană sau tridimensională, descriind diverse forme:

• Zimțată – conform studiilor, acestă variantă este mai eficientă decăt cea plană.
• Convexă – utilă pentru curățarea dinților acoperiți de coroane sau punți.
• Concavă – potrivită periajului purtătorilor de aparate dentare fixe. [1]
• Distribuirea perilor pe mai multe niveluri – facilitează accesul perilor în zone mai greu de curățat. [4]

Gâtul

Este porțiunea de trecere de la cap la mâner și elementul prin care se realizează rapoartele spațiale dintre cele două componente. [1]

Mânerul

Design-ul periuței de dinți cunoaște diverse configurații și la acest nivel. Deși cele mai utilizate tipuri de mânere sunt cele drepte, este posibil ca eficacitatea lor să difere de la o persoană la alta. [2] Pentru a îmbunătăți anumite aspecte ale periajului, s-au conceput următoarele variante de mânere:

• Mânerul în contra-unghi. Angularea porțiunii active a periuței față de mâner facilitează accesul acesteia la suprafețe ale dinților ce nu pot fi accesate cu un mâner drept.
• Mânerul flexibil. Poate fi ușor recunoscut după porțiunea sinuoasă pe care o prezintă la nivelul gâtului. Rolul acestor ondulații este de a diminua forțele exagerate dezvoltate în timpul periajului, pentru a evita traumatizarea gingiilor.
• Mânerul ce nu alunecă. Este confecționat din materiale ce ușurează priza, sau pot prezenta diverse striații realizate în acest scop. [4]

Periuțele de dinți pentru copii

Dimensiunile lor sunt adaptate vârstelor pentru care se indică, iar perii utilizați sunt extra moi. Diversitatea cromatică și figurile unor personaje reliefate în mâner sunt concepute pentru a transforma periajul într-un obicei extrem de plăcut și așteptat de către copil.

Îngrijirea periuței de dinți

• Nu este recomandată păstrarea periuțelor în apropierea vaselor de toaletă, deoarece prin intermediul aerosolilor se pot contamina cu bacteriile provenite din materiile fecale.
• Periuțele trebuie schimbate la un interval de 1-3 luni pentru a nu permite acumularea bacteriană în peri și a transforma periajul într-o sursă de infecție (în cazul periuțelor cu peri-indicatori, se vor înlocui când aceste filamente se decolorează).
• Persoanele cu imunitate scăzută sunt cele mai susceptibile la astfel de infecții, unii autori recomandă chiar utilizarea zilnică de periuțe noi sau, cel puțin, dezinfectate. [2]
• Periuța de dinți nu este transmisibilă și se utilizează doar de o singură persoană.
• Se pot folosi 2-3 periuțe alternativ, cu condiția ca cea mai nouă dintre ele să se utilizeze seara.
• Este recomandată menținerea periuțelor în poziție verticală, pentru a facilita uscarea rapidă. [1]

Rolul periuței de dinți

• reduce cantitatea de placă, diminuând riscul apariției cariilor și a gingivitelor; [1]
• permite aplicarea fluorului conținut în pasta pe dinți;
• masează gingiile;
• curăță dinții, limba și mucoasele;
• previne și combate sau ameliorează halitoza. [1], [3]

Eficiența periuței de dinți

Depinde de:

• Design. O periuță în culori preferate, plăcută de utilizator datorită formei și aspectului, are șanse mai mari de a fi folosită eficient;
• Obiceiurile individuale. Tehnica de periaj folosită, presiunea aplicată pe periuță în timpul utilizării, sunt doar câteva aspecte care îi determină calitatea.
• Frecvența și durata utilizării. O periuță veche nu este la fel de eficientă ca și una nouă, iar periajul dinților de mai puțin de două ori pe zi îi scad randamentul. [2]

Periuțele necalitative

Deficiențele în fabricarea lor pot consta în:

• insuficienta fixare a perilor în smocuri, ce va conduce la căderea firelor;
• lipsa etapei de rotunjire a capetelor firelor sau realizarea ei nesatisfăcătoare;
• utilizarea unor materiale ce se pot îndoi și rupe ușor în construcția mânerului. [2]

În concluzie, aspectele de care trebuie ținut cont la alegerea periuței de dinți sunt următoarele:
O periuță de dinți ideală:

• Corespunde dexterității pacientului și situației sale clinice oro-dentare;
• Sunt fabricate din materiale netoxice;
• Perii au capetele rotunjite;
• Perii sunt moi;
• Configurația permite accesul perilor în spațiile interdentare și în zone distale;
• Nu produce abrazia dinților și nu este traumatizantă pentru țesuturile moi;
• Perii sunt artificiali;
• Este utilizată la vârsta pentru care este indicată;
• Și, nu în ultimul rând, este utilizată în cadrul unei tehnici corecte de periaj. [1], [3]