Patru din zece copiii cu insomnie vor avea probleme de somn inclusiv în viața de adult

Copiii cu simptome de insomnie prezintă o susceptibilitate crescută de a se confrunta cu probleme de somn mai târziu în viață, în comparație cu copiii care nu au dificultăți de somn, potrivit unei cercetări conduse de oamenii de știință de la Universitatea Pennsylvania. Studiul este primul studiu de cohortă pe termen lung care descrie traiectoriile de dezvoltare ale simptomelor de insomnie din copilărie și până la vârsta adultă tânără.
Studiul longitudinal, început în anul 2000, a fost conceput ca un studiu aleatoriu, bazat pe populație, în care au fost incluși copii cu vârste cuprinse între 5 și 12 ani. Copiii și părinții lor au furnizat rapoarte despre simptomele de insomnie ale copiilor (definită ca dificultatea moderată până la severă în inițierea și/sau menținerea somnului). Copiii au participat, de asemenea, la un studiu obiectiv al somnului în laborator, folosind polisomnografia, care poate identifica apneea în somn și alți indicatori, cum ar fi cantitatea și calitatea somnului. Echipa a studiat peste 500 de copii la un interval de 7,4 ani mai târziu ca adolescenți și 15 ani mai târziu ca adulți tineri (mediana 24 de ani).

Echipa a descoperit că 43% dintre copiii cu simptome de insomnie au continuat să sufere de insomnie la adolescență până la vârsta adultă. Deși aproximativ 27% dintre copiii cu simptome de insomnie au experimentat remiterea simptomelor până la adolescență, aproape 19% au experimentat un model de creștere și scădere până la vârsta adultă. Dintre copiii fără simptome de insomnie, aproximativ 15% dintre ei au dezvoltat simptome de insomnie la tranziția către adolescență, iar alți 21% au dezvoltat insomnia la vârsta adultă tânără. În plus, aproximativ 16% dintre copii fără simptome de insomnie au experimentat un model de creștere și scădere.

Deși cercetătorii nu au investigat cauzele care stau la baza problemelor de somn ale copiilor, autorul studiului a declarat faptul că principalele cauze sunt de obicei „comportamentale” și pot include nevoia unui copil de a avea un părinte în cameră pentru a putea dormi sau lipsa de dorință a copilului de a adormi. Totodată, unele tulburări psihiatrice și de comportament, cum ar fi tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție, autismul sau tulburările de dispoziție, cât și anumite afecțiuni medicale, cum ar fi durerile de cap sau problemele gastro-intestinale, pot reprezenta potențiale cauze.

sursa: News Medical