Orgasmul

Ce este un orgasm?

- acea tensiune maxima pe care o atinge fiziologic si afectiv actul sexual la un moment anume.
- o excitatie intensa în timpul actului sexual
- senzatia fizica si emotionala traita în momentul culminarii actului sexual

Aceste "senzatii paroxistice", de maxima intensitate, se constituie în adevarate raspunsuri atat ale mintii cat si ale trupului si ca atare o asemenea experienta este cu adevarat subiectiva. Ea poate diferi "de la o persoana la alta si de la o ocazie la alta".

Fie ca ne lasam condusi numai de instincte, fie ca apelam la ratiune, orgasmul in sine este greu de descris, dat fiind ca potentialitatile intelectuale, afective si spirituale, ca atare si cele sexu­ale, difera de la o persoana la alta si chiar la aceeasi persoana, de la o experienta erotica la alta. In acelasi timp, se cunoaste cât de insufieciente sunt informatiile comparative între reactiile diferitilor subiecti, situatie cauzata de faptul ca nimeni sau extrem de putini dintre noi au curajul sa ceara astfel de relatii direct de la parinti, profesori sau chiar prieteni.

Kaplan considera ca trairile sexuale cuprind trei faze: dorinta, excitatia si orgasmul, toate regizate de "sisteme biologice interconectate, dar distincte". E firesc sa acceptam acest punct de vedere, deoarece fiecare din noi stie ce este "dorinta si ce este excitatia", care sunt relatiile dintre ele, cum se conditioneaza reciproc, dar foarte putini pot face distinctie intre faza de platou si cea de excitatie.

Dorinta sexuala, libidoul, este cea mai comuna problema a existentei umane. Toti indivizii poseda dorinta sexuala in proportii variabile, placerea, dorinta sexuala, este cautata, imprevizi­bila, fluctuanta, neavand o schema clara pentru unii, iar pentru altii ea depinde de respectarea unor reguli si ritualuri.

Consideram ca dorinta sexuala la nivel de persoana este o stare fizicomentala receptiva la stimulii din lumea exterioara. Sunt autori care sustin ca geneza dorintei sexuale tine de chimia organismului sau de bioritmurile si astrologia individuale. Studiile efectuate asupra chimiei organismului (activitatii feromonilor) vin in sprijinul acestei ipoteze.

De retinut ca dorinta sexuala nu poate fi desprinsa din contextul moral, cultural si comportamental. Vidul exis­tential, lipsa elanului, a idealului, plictiseala afecteaza inevitabil relatiile sexuale, capacitatea, entuziasmul de a da si de a primi dragoste.

Dorinta sexuala sau libidoul, cum l-a numit Freud, se intemeiaza pe senzatii specifice care-l împing pe individ spre cuplarea cu un partener de sex opus sau macar il fac sa devina receptiv. Aceste senzatii se datoreaza "activitatii unui sistem neural particular al encefalului", despre care vom vorbi mai departe. Indata ce acest sistem este activat, individul este "excitat" sau doar agitat. Aceste senzatii dispar dupa ce a avut loc orgas­mul. Asupra deosebirilor între orgasmul femeii si cel al barbatilor parerile sunt impartite. Unii cred ca nu pot fi gasite motive temeinice care sa cerifice existenta unor reale deosebiri între ele.

Vance si Wagner au oferit date despre 48 de tipuri de orgasme spre a fi analizate de medici, psihologi si studenti la medicina; acestia nu au putut dovedi existenta unor deosebiri de traire orgasmica intre barbati si femei. Orgasmul este o stare particulara, o bucurie imensa, o spasmodica participare sentimentala, musculara si corticala.

Complexitatea orgasmului rezida din faptul ca exista semeni ai nostri la care o mobilizare a imaginatiei, a fanteziei face ca acestia sa nu aiba nevoie nici macar de un partener sau de o partenera pentru a ajunge sa traiasca un orgasm.

E de la sine înteles ca in acest caz componenta psihologica este primordiala si ca terminatiile nervoase geni­tale nu au fost implicate in nici un fel. Participarea terminatiilor nervoase ale organelor genitale este exclusa la femeile care pot atinge starea orgasmica prin sani sau stimulari anale.

De asemenea, spre exemplu, homosexualii beneficiaza de asemenea senzatii intense prin stimularea prostatei în timpul acestui fel de "coit".

Clasificarea orgasmului

Daca incercam sa facem o clasificare a orgas­melor tinand seama de sex, la femei se pot distinge doua tipuri de orgasm: clitorial si vaginal.

Freud sustinea ca orgasmul clitorial este "imatur", in vreme ce orgasmul vaginal este un semn al "maturitatii emotionale". La barbati nu poate fi vorba de o asemenea diferentiere.

Orgasmul coital si orgasmul extracoital:

Femeile pot face distinctii subiective intre orgasmele provocate de masturbatie si cele ce rezulta din coitul normal.
Intr-un studiu 42% dintre femeile sub 29 de ani au declarat ca ele au simtit o deosebire intre orgasmul provocat de coit fata de cel provocat de stimularea clitorisului (masturbatie).

Singer a descris trei tipuri de orgasme.

Orgasmul vulvar. Se obtine fie pe cale coitala fie noncoitala. O caracteristica a acestui tip de orgasm este si absenta perioadei "refrac­tare". Orgasmul vulvar se manifesta prin contractii ritmice involuntare ale "platformei orgasmice".

Orgasmul uterin pare mai vitalizant, mai intens. Este insotit de gafaieli si de retinerea involuntara a inspiratiei si expiratiei. Femeile expira aproape exploziv in timpul acestui fel de orgasm. Complexitatea lui rezida si în faptul ca produce senzatie de relaxare si de "satietate sexuala", de indestulare senzuala - reactii ce par a fi provocate de o stimulare pro­funda si repetata si de contactul penisului cu colul uterin. Aceasta lovire a colului produce o deplasare a uterului si provoaca stimularea membranei care-l îmbraca, peritoneul (invelisul interior al cavitatii abdominale). Spre deosebire de cel vulvar, acest tip de orgasm este urmat de o perioada "refractara".

Orgasmul vulvo-vagino-uterin, pe care etimologia il explica partial, intruneste elementele componente ale celorlalte doua, descrise anterior. Trait mai profund decat cel vulvar, acest orgasm se caracterizeaza printr-o apnee scurta. Respiratia se opreste un timp, la fel ca si contractiile platformei orgasmice.

Orgasmul vulvo-vagino-uterin pare a fi cauzat de stimularea clitorisului si a peretelui vaginal. Din pacate, concluzii absolut certe si durabile nu pot fi trase deocamdata si nu pot fi stabilite tipologii orgasmice bine conturate, astfel incat nu putem sa atribuim "superioritate morala si afectiva" vreunuia din ele, avand in vedere faptul ca pana in prezent nici un cercetator nu a putut stabili deosebiri esentiale nici intre orgasmul celor doua sexe si nici între cele vaginale si clitoridiene. In acest caz, mai este oare oportuna clasificarea lor?

La femei orgasmul se vadeste a fi de o foarte mare variabilitate, începand cu cel extracoital, generat de mangaieri manuale ori bucale, si continuând cu cel coital, determinat de dinamica peniana, de contractiile voluntare ale musculaturii vaginale si de miscarile pelviene (ale bazinului).

Orgasmul extracoital produce senzatii de caldura, localizate la nivelul vulvei, a clitorisului si a treimii inferioare a vaginului. Dupa multi cercetatori, aceste orgasme sunt mai intense decat cele coitale.

Senzatiile orgasmului coital sunt de natura diferita. Ele se manifesta mai difuz si sunt mai invadatoare. Iradiaza intreg ansamblul vaginului si uterului sub efectul miscarilor penisului si, deci, prin atingeri de catre acesta a peretilor vaginali si ai colului uterin. Senzatiile placute sunt determinate si de contractiile voluntare ale musculaturii vaginale si ale bazinului.

Sunt femei care obtin paroxismul orgasmului o data cu ejacu­larea partenerului. Identificarea celor doua trairi diferite: receptiva (la femeie) si intruziva (la barbat) este coplesitoare. Desi unul da, iar celalalt primeste, desi unul se simte patruns, iar celalalt penetrant, aceste doua ipostaze contrarii se anuleaza într-un sens si se insumeaza în alt sens, într-o întregire fantastica, intr-o fuziune ce pare a fi topit cele doua trupuri in unul singur.

Participarea psihica este fara îndoiala unul din factorii favorizanti ai orgasmului. Sentimentul posesiei, ingemanat cu bucuria de a fi posedata, de a apartine unui protector care te ocroteste produc infiorari care coplesesc. Orgasmul ramane într-un fel constructia prin­cipala a vietii erotice.

Sexologii considera ca pentru femei scopul esential al actului sexual este atingerea mai multor orgasme. Dar oare obtinerea mai multor orgasme într-o sigura "sedinta" poate defini calitatea actului sexual, poate fi unicul criteriu al unui act erotic reusit? In nici un caz! Navala emotiilor in sufletele partenerilor s-a dovedit a fi mai importanta decat obtinerea unei tensiuni care dispare in câteva secunde. Aceste criterii nu au aceeasi valoare în toate culturile si pentru toate temperamentele.

Exista parteneri pentru care orgasmul este scopul actului sexual, asa cum exista femei anorgasmice. Acestea din urma nu sunt niste nefericite. Ele traiesc o intensa satisfactie prin simplul fapt ca pot oferi placeri parte­nerilor lor, ca pot infiora trupul celor dragi.

Orgasmul nu trebuie consi­derat nici numai ca un maximum de placere, nici numai o incununare a senzualitatii si nici ca o simpla descarcare fiziologica, ci ca o traire unica, complexa.