O revizuire a caracteristicilor clinice, a diagnosticului și a gestionării variolei maimuței

©

Autor:

O revizuire a caracteristicilor clinice, a diagnosticului și a gestionării variolei maimuței
Un studiu recent publicat în JAMA analizează prezentarea clinică și opțiunile de management ale variolei maimuței. Virusul variolei maimuței (MPXV) este un virus ADN bicatenar, clasificat în două clade: Clada I, endemică în națiunile din Africa Centrală, și Clada II, endemică în țările Africii de Vest. O nouă tulpină emergentă, Clada Ib, a fost identificată în estul Republicii Democrate Congo, ceea ce subliniază necesitatea unei supravegheri sporite și a echității globale în vaccinare.
Recenzia discută caracteristicile clinice ale infecției cu MPXV, tehnicile de diagnosticare și protocoalele de tratament. S-a utilizat baza de date PubMed pentru examinarea înregistrărilor despre variola maimuței, concentrându-se pe studii clinice randomizate și observaționale longitudinale de înaltă calitate.

Persoanele se infectează cel mai frecvent prin contact direct cu virusul, care se poate răspândi prin leziuni infectate, fluide corporale, mușcături, zgârieturi, suprafețe contaminate și picături respiratorii. Infecțiile cu clada IIb sunt frecvente printre homosexuali, bisexuali și bărbați care au relații sexuale cu alți bărbați, în timp ce transmisia cladei Ia este zoonotică și în gospodării, cu un număr semnificativ de infecții la copii.

Virusul variolei maimuței atacă celulele imune și nodulii limfatici apropiați, multiplicându-se rapid și răspândindu-se prin sistemul limfatic și circulație, infectând mai multe organe și afectând gazda. Simptomele prodromale includ febră, limfadenopatie, dureri de cap, mialgii și indispoziție, urmate de apariția unei erupții cutanate dureroase.

Diagnosticul de variola maimuței se confirmă prin reacția în lanț a polimerazei (PCR). Tratamentul de primă linie este de suport, cu controlul durerii folosind analgezice și îngrijirea rănilor. Opțiunile terapeutice avansate includ imunoglobulina vaccinica intravenoasă (VIGIV), brincidofovir și tecovirimat, disponibile prin studii clinice și programe de acces extins.

Vaccinul Modified Vaccinia Ankara-Bavarian Nordic (MVA-BN) este recomandat ca profilaxie pre-expunere pentru adulți cu risc ridicat și ca îngrijire profilactică post-expunere pentru cei cu expunere cunoscută sau presupusă la MPXV. Rezultatele sugerează că vaccinările sunt eficiente, iar clinicienii trebuie să recunoască semnele și simptomele caracteristice ale variolei maimuței pentru un diagnostic prompt și o gestionare adecvată.

sursa: News Medical

Data actualizare: 22-10-2024 | creare: 22-10-2024 | Vizite: 101
Bibliografie
A review of clinical features, diagnosis, and management of Mpox, link: https://www.news-medical.net/news/20241017/A-review-of-clinical-features-diagnosis-and-management-of-Mpox.aspx

Image by wildzzz on Pixabay
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Predictori clinici și de laborator ai cazurilor severe de mpox
  •