O perspectivă neuroștiințifică asupra singurătății axată pe interacțiunea socială, boală și oxitocină

O perspectivă neuroștiințifică asupra singurătății axată pe interacțiunea socială, boală și oxitocină

©

Autor:

O perspectivă neuroștiințifică asupra singurătății axată pe interacțiunea socială, boală și oxitocină
Un studiu recent publicat în Neuroscience & Biobehavioral Reviews propune un model multidimensional pentru a înÈ›elege sentimentul de singurătate, descris ca o stare subiectivă È™i deranjantă determinată de lipsa conexiunilor sociale È™i dorinÈ›a de relaÈ›ii mai satisfăcătoare. Singurătatea este influenÈ›ată de factori genetici, de mediu È™i stil de viață È™i afectează interacÈ›iunile sociale, comportamentul È™i sănătatea fizică È™i mentală.
Studiul arată că persoanele singure se confruntă adesea cu dificultăți în a avea interacÈ›iuni sociale semnificative, tind să perceapă negativ aceste interacÈ›iuni È™i se simt mai puÈ›in satisfăcute, comportându-se astfel încât să evite contactul social sau intimitatea emoÈ›ională. Acest comportament, denumit „hiposociabilitate”, este compensat paradoxal de „hipersociabilitate”, unde indivizii singuratici caută alinare în comportamente precum consumul de băuturi dulci sau substanÈ›e ilegale, similar răspunsului cerebral la alimente după o perioadă de înfometare.

Oxictocina, hormonul asociat cu legăturile sociale, joacă un rol central în această dinamică. Nivelurile de oxitocină cresc ca răspuns compensator la privaÈ›iile emoÈ›ionale cauzate de izolare, iar receptorii săi sunt exprimaÈ›i în diverse regiuni ale creierului, influenÈ›ând comportamentul social. Administrarea intranazală de oxitocină poate îmbunătăți conectivitatea zonelor cerebrale responsabile de recompensă, memoria emoÈ›ională È™i focalizarea pe indicii faciali pozitivi.

În plus, studiul discută despre rolul tactilului social în eliberarea de oxitocină, îmbunătățind plăcerea È™i reducând ameninÈ›area în relaÈ›iile sănătoase. TotuÈ™i, disfuncÈ›iile în sistemul de oxitocină pot contribui la percepÈ›ii negative asupra contactului social, afectând căutarea socială, formarea perechilor, încrederea È™i recunoaÈ™terea emoÈ›iilor, ceea ce este evident mai ales în cazul persoanelor cu tulburare de stres post-traumatic (PTSD) È™i abuz în copilărie.

Persoanele singuratice sunt, de asemenea, mai predispuse la boli fizice È™i mentale, cum ar fi depresia severă, anxietatea, tulburările de personalitate, schizofrenia, alcoolismul È™i bulimia. Singurătatea poate agrava aceste condiÈ›ii, intrând într-un ciclu vicios de izolare-singurătate-izolare ce împiedică recuperarea.

În final, studiul subliniază nevoia de cercetări suplimentare pentru a explora interconexiunile È™i condiÈ›iile sub care apare singurătatea, fie ca o cauză, fie ca un rezultat. De asemenea, este necesară investigarea rolului administrării de oxitocină È™i a altor aspecte preventive în abordarea singurătății pentru sănătatea mintală.

sursa: News Medical

Data actualizare: 29-05-2024 | creare: 29-05-2024 | Vizite: 195
Bibliografie
Research reveals loneliness as a complex interplay of social impairments, oxytocin, and illness, link: https://www.news-medical.net/news/20240528/Research-reveals-loneliness-as-a-complex-interplay-of-social-impairments-oxytocin-and-illness.aspx
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Singurătatea poate creÈ™te riscul de boli cardiovasculare
  • Singurătatea ar putea creÈ™te riscul de tulburări mentale
  • TendinÈ›a spre singurătate – moÈ™tenită genetic?
  • Forumul ROmedic - întrebări È™i răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum