Noi perspective asupra modului în care stresul afectează celulele pancreatice și riscul de diabet

Un studiu recent al cercetătorilor de la The Jackson Laboratory a evidențiat legătura dintre anumite modificări ale secvenței ADN, care cresc riscul de diabet de tip 2, și capacitatea celulelor pancreatice de a gestiona stresul molecular. Cele două tipuri de stres analizate au fost stresul reticulului endoplasmatic (ER), cauzat de suprasolicitarea celulelor în producția de proteine precum insulina, și stresul citokinic, rezultat din semnalele inflamatorii excesive ale sistemului imunitar în condiții de obezitate sau boli metabolice.
Cercetătorii au expus celule beta pancreatice umane sănătoase la compuși care induc aceste tipuri de stres și au observat că peste 5.000 de gene își modifică expresia în răspuns la stresul reticulului endoplasmatic sau citokinic. Majoritatea acestor gene erau implicate în producția de proteine esențiale pentru funcția celulelor beta. De asemenea, au identificat că aproximativ o optime din regiunile reglatoare ale ADN-ului utilizate de celulele beta sunt alterate de stres și conțin variante genetice asociate cu un risc crescut de diabet de tip 2.

Una dintre genele cheie identificate a fost MAP3K5, care, atunci când este supraexprimată, duce la moartea crescută a celulelor beta sub stres ER. Inhibarea sau eliminarea MAP3K5 a făcut celulele beta mai rezistente la stres și mai puțin susceptibile la apoptoză. Acest lucru este semnificativ deoarece un medicament care țintește MAP3K5, Selonsertib, este deja în studii clinice pentru reducerea complicațiilor severe ale diabetului.

Studiul sugerează că persoanele cu anumite variante genetice pot avea celule beta mai sensibile la stres, ceea ce contribuie la dezvoltarea diabetului de tip 2. Descoperirile deschid calea către noi strategii de prevenire și tratament, vizând genele și căile moleculare care fac celulele beta mai rezistente la stres și inflamație.

sursa: News Medical