Noi perspective ale sindromului de detresă respiratorie acută

Cercetătorii de la Universitatea din Minnesota Twin Cities au descoperit o explicație mecanică pentru instabilitatea observată în plămâni în cazurile de sindrom de detresă respiratorie acută (ARDS), în special după boli respiratorii precum COVID-19 sau pneumonia.
Studiul, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), explorează rolul unei concentrații crescute de lizolipide - un produs secundar al răspunsului imun la viruși și bacterii - care elimină surfactantul pulmonar, un complex de grăsimi și proteine produs în plămâni. Aceasta duce la inflația neuniformă a plămânilor și, în cele din urmă, la detresă respiratorie la adulți.

Cercetarea subliniază că, în timp ce o cantitate naturală de lizolipide există în corpul uman, creșterea lor în urma unei infecții grave poate duce la detresă respiratorie. Descoperirea sugerează că frecvența depinde de cât de repede se deschid și se închid plămânii, ceea ce ar putea ajuta medicii să personalizeze tratamentul pentru fiecare pacient în parte.

În contrast cu sindromul de detresă respiratorie neonatală (NRDS) la nou-născuții prematuri, care poate fi tratat prin introducerea unui surfactant pulmonar de înlocuire, la adulți, cantitatea de lizolipid determină rezultatul surfactantului în plămâni, nu descompunerea surfactantului pulmonar existent.

Următorul pas în cercetare va fi de a traduce aceste idei într-un mediu clinic și de a testa dacă manipularea anumitor molecule pentru a le face mai puțin active sau pentru a le face să adere într-un loc specific ar putea reduce concentrația de lizolipide la un prag care ar putea inversa simptomele sindromului de detresă respiratorie acută și ar putea contribui la recuperarea pacienților.

sursa: Science Daily