Fibroza pulmonară post-COVID-19 - prognostic mai bun decât cea idiopatică

O echipă de cercetători de la Universitatea din Florida de Sud, condusă de dr. Jose Herazo-Maya, a descoperit că fibroza pulmonară care apare după cazuri severe de COVID-19 prezintă un comportament neobișnuit: spre deosebire de fibroza pulmonară idiopatică (IPF), aceasta tinde să se rezolve în timp. Rezultatele studiului au fost publicate în jurnalul American Journal of Physiology și oferă perspective promițătoare pentru dezvoltarea unor terapii noi.

Fibroza pulmonară post-covid-19 și fibroza pulmonară idiopatică: mecanisme diferite

Fibroza pulmonară este o boală cronică rară, caracterizată prin formarea de cicatrici în plămâni, care îngreunează respirația. În cazul fibrozei pulmonare idiopatice, progresia este continuă și ireversibilă. Însă studiul condus de dr. Herazo-Maya a arătat că fibroza post-COVID-19 este autolimitantă și tinde să se amelioreze pe măsură ce sistemul imunitar își revine.

"Am descoperit elemente imunitare cheie, atât celulare, cât și genetice, care explică diferența între rezolvarea fibrozei pulmonare post-COVID-19 și progresia fibrozei idiopatice," a explicat dr. Herazo-Maya.

Ambele boli sunt cauzate de leziuni ale celulelor epiteliale alveolare din plămâni. În COVID-19, leziunea este virală și acută, în timp ce în IPF, leziunile sunt repetitive și cronice, ceea ce explică tiparele diferite de progresie.

Abordare inovatoare: secvențierea ARN-ului unicelular

Pentru a înțelege mecanismele de bază, cercetătorii au utilizat secvențierea ARN-ului unicelular, o tehnică avansată care permite studierea genomului uman la nivel celular. Aceasta a ajutat la identificarea unor gene specifice și celule imunitare implicate în fibroza pulmonară.

• Descoperiri cheie:
  • Monocitele (celule albe din sistemul imunitar) prezintă modificări genetice care suprima răspunsurile celulelor T, crescând riscul de deces în COVID-19 sever.
  • Un tip specific de monocite, numit 7-Gene-M-MDSC, este asociat cu mortalitatea crescută în COVID-19. Cu toate acestea, dispariția acestor monocite după supraviețuirea COVID-19 sever permite revenirea celulelor T și rezolvarea fibrozei.

Implicații pentru tratamente viitoare

Descoperirile deschid calea pentru noi strategii terapeutice, inclusiv:

• Modularea expresiei genelor: Blocarea genelor din monocite sau activarea anumitor gene din celulele T ar putea transforma fibroza pulmonară progresivă într-o formă tratabilă.
• Terapii țintite: Cercetările viitoare ar putea dezvolta tratamente pentru COVID-19 acut, fibroza post-COVID-19 și IPF, bazate pe reglarea celulelor și genelor identificate.

Dr. Herazo-Maya subliniază importanța continuării cercetărilor pentru a dezvolta terapii care să îmbunătățească supraviețuirea și calitatea vieții pacienților.

Concluzii

Studiul demonstrează că fibroza pulmonară post-COVID-19 oferă o fereastră unică pentru a înțelege și trata fibroza pulmonară idiopatică. Modificările genetice și imunitare identificate ar putea fi cheia pentru dezvoltarea de terapii inovatoare care să transforme această boală cronică într-una gestionabilă.