Mutația L452R în proteina spike SARS-CoV-2 reușește să evite apărarea organismului

Pandemia determinată de coronavirusul SARS-CoV-2 continuă să își pună amprenta asupra întregii lumi, determinând, până acum, un total de 150 de milioane de infectări, dintre care s-au înregistrat 3, 5 milioane de decese. Cu toate că vaccinurile au devenit rapid disponibile, promovând imunizarea în masă a populației, apariția tulpinilor mutante SARS-CoV-2 reprezintă o piedică în tratamentul persoanelor infectate. O echipă internațională de cercetători a evaluat recent modificările determinate de mutațiile virale, studiul fiind publicat în jurnalul Cell Host & Microbe.

Imunitatea dobândită poate fi clasificată în mod obișnuit în imunitate umorală, care utilizează anticorpi, și imunitate celulară, mediată de celulele T helper și celulele T killer. Microorganismele patogene, la fel ca și în cazul celulelor tumorale, pot prezenta diverse căi prin care să evadeze, să evite răspunsul imun al organismului. Aceste căi sunt importante, deoarece, dacă sunt cunoscute, noi medicamente și terapii pot fi implementate pentru un răspuns optim al bolnavilor. În studii anterioare, cercetătorii au evaluat posibilitățile de evadare imună pe care tulpinile Alpha și Beta de SARS-CoV-2 le-ar putea avea, însă rezultatele au arătat ca mutațiile virale nu au determinat astfel de mecanisme patogene.

Recent, o echipă de cercetători din cadrul Kumamoto University și Tokyo University din Japonia au analizat noile tulpini mutante, anume Epsilon și Delta. Rezultatele au arătat cum prezența la ambele tulpini a mutației L452R în proteina spike SARS-CoV-2 a determinat evadarea imunității celulare prin antigenul leucocitar uman HLA-A24, crescând virulența. Studiul HLA-A24 este esențial în populațiile din Asia de Est și de Sud-Est, fiind extrem de frecvent întâlnite la persoanele din aceste zone, putând să scadă eficiența sistemului imun împotriva infecției COVID-19.

Pentru studiu, inițial au fost folosite experimente imunologice pentru a demonstra cum proteina spike SARS-CoV-2 este intens recunoscută de imunitatea celulară controlată prin HLA-A24. Ulterior, a fost efectuată o analiză a tulpinilor SARS-CoV-2, identificând câteva mutații importante, anume mutația Y453F în tulpina B. 1. 1. 298, predominantă în Danemarca în 2020, și mutația L452R în B. 1. 427 / 429 și B. 1. 617 (cunoscute în mod obișnuit ca variantele Epsilon și respectiv Delta), răspândite în prezent în întreaga lume. Alte experimente imunologice au demonstrat modul în care, prin intermediul acestor mutații, noul coronavirus scapă de imunitatea celulară mediată prin HLA-A24, fiind primul studiu care a demonstrat acest fenomen.

Se crede că mutațiile Y453F și L452R determină apariția aceste evadări, deoarece sunt localizate în domeniul de legare a virusului SARS-CoV-2 de receptorul uman, esențial pentru intrarea în celulele gazdă. Mai mult decât atât, mutația L452R s-a dovedit că îmbunătățește activitatea de fuziune a virusului cu membrana celulară, sporind infectivitatea și replicarea virală.

Liderul echipei, doctorul Chihiro Motozono, a afirmat: „Mutația L452R este o caracteristică distinctivă a variantei Delta, care se răspândește în prezent în întreaga lume. În Japonia, aproximativ 60% din populație prezintă molecula HLA-A24, care este responsabilă de imunitatea celulară. Mutația L452R nu numai că evită imunitatea HLA-A24, dar poate agrava simptomatologia pacienților printr-o patogenitate crescută. Am investigat cu atenție răspunsul imun împotriva variantelor emergente de SARS-CoV-2 în timp real pentru a monitoriza modul în care mutațiile afectează imunitatea umană. "