Cum afectează comorbiditățile răspunsul anticorpilor în timpul vaccinării COVID-19

Pentru a putea descrie mai bine modul în care fiecare sistem imun reacționează în urma vaccinării împotriva bolii COVID-19, o echipă de cercetători din SUA a analizat impactul anumitor afecțiuni de sănătate asupra titrului de anticorpi post-vaccinare. Aceste eforturi apar în contextul în care eficiența vaccinurilor existente în acest moment tinde să scadă de-a lungul timpului și chiar să difere de la un individ la altul.
Studiul, realizat cu un lot de participanți cu 91 de veterani și 33 de lucrători din domeniul sănătății, a analizat eficiența răspunsului imun în urma administrării a două doze de vaccin COVID-19 pe bază de ARNm, dezvoltat de Pfizer/BioNTech. În plus, în cadrul studiului au fost incluși și 36 de participanți care au primit o a treia doză de vaccin, la șase luni de la vaccinarea inițială. Vaccinurile pe bază de ARNm acționează prin prezentarea proteinei spike către sistemul imun, o proteină implicată în identificarea virusului în organism, fără să determine și manifestările respiratorii specifice bolii COVID-19.

Pentru a obține rezultate exacte, cercetătorii au obținut date despre toate afecțiunile preexistente ale participanților și ulterior au măsurat titrurile de anticorpi anti-proteină spike. Aceste titruri au fost obținute atât înainte și după prima și a doua doză, cât și după cea de a treia. În plus, s-au mai înregistrat și titrurile de anticorpi la o lună, la trei luni și la șase luni după cea de-a doua vaccinare. Corelând aceste informații, cercetătorii au dorit să investigheze dacă afecțiunile, bolile preexistente influențează nivelul de anticorpi și durabilitatea imunității anti-SARS-CoV-2.

Cel mai mare titru de anticorpi pentru vaccinarea inițială a fost observat la o lună după a doua vaccinare, acesta fiind de 14 ori mai mare decât titrul măsurat înainte de vaccinare. Cu toate acestea, titrurile au scăzut apoi treptat într-o perioadă de șase luni după vaccinare, iar în a șasea lună titrul mediu a fost de numai 3 ori mai mare decât titrul de dinainte de vaccinare. De asemenea, nivelul inițial crescut de anticorpi de la anumite persoane s-a corelat cu o durată mai lungă de persistență a acestor anticorpi.

După a treia doză de vaccin tip ARNm, a fost observată o creștere marcată a titrului de anticorpi, titrul mediu la o lună după a treia vaccinare fiind de 52 de ori mai mare decât titrul de dinainte de vaccinare.

Coroborate cu datele participanților și informațiile despre afecțiunile preexistente, s-a observat o corelație semnificativă între vârsta înaintată, alături de sexul masculin, și răspunsul imun scăzut în cazul anticorpilor induși de primele două doze de vaccin tip ARNm. Drept comorbidități importante, diabetul zaharat, cancerul, afecțiunile renale și bolile cardiovasculare au fost corelate independent cu un răspuns imun redus, cu titruri scăzute de anticorpi. De asemenea, funcțiile renale deficitare, diabetul zaharat și utilizarea cronică de steroizi au determinat o durată mult mai mic de persistență a anticorpilor în circulația sangvină. Prin comparație, bolile hepatice nu au fost prezentat un impact semnificativ asupra răspunsului imun în urma vaccinării.

Un alt aspect foarte important de menționat este faptul că aceste constatări sunt legate de primele două doze de vaccin ARNm, în timp ce titrul de anticorpi indus de doza a treia de vaccin nu a fost influențat de vârstă, sex sau afecțiunile existente, prezentând un nivel crescut în cazul tuturor pacienților.

sursa: News Medical