Mituri despre memorie
©
Autor: Costin Oana
Cercetările din ultimele decenii au relevat numeroase informaÅ£ii despre memorie, despre cum funcÅ£ionează ÅŸi care sunt vulnerabilităţile acestui proces. În ciuda acestor informaÅ£ii ÅŸtiinÅ£ifice, continuă să fie vehiculate numeroase mituri ÅŸi preconcepÅ£ii legate de memorie. Iată câteva dintre cele mai comune: (1)
Memoria înregistrează fidel evenimentele, ca o cameră video
Deseori avem tendinÅ£a de a ne încrede în memoria noastră, considerând că aceasta înregistrează cu maximă acurateÅ£e toate detaliile unui eveniment la care participăm. Memoria este dinamică ÅŸi flexibilă ÅŸi nici chiar cele mai bine păstrate ÅŸi însufleÅ£ite amintiri nu sunt reproduceri fidele ale evenimentelor întâmplate. Experimentele din psihologie arată că reÅ£inem foarte puÅ£in din ceea ce vedem/auzim, iar odată cu trecerea timpului, detaliile se estompează. Atunci când ne amintim, reconstruim realitatea, folosindu-ne de fragmentele incomplete pe care le-am stocat în memorie, uneori cu riscul ca inexactitatea amintirilor să fie destul de mare. De exemplu, într-un grup de prieteni care deapănă amintiri comune, fiecare va avea propria versiune a modului în care s-au derulat evenimentele. Fiecare reconstruieÅŸte amintirile în funcÅ£ie de convingerile, emoÅ£iile, nevoile ÅŸi bănuielile proprii despre cum s-au derulat evenimentele, bazate pe cunoaÅŸterea proprie ÅŸi pe ce a mai experimentat în situaÅ£ii similare. (1), (2), (3)În plus, dacă memoria noastră ar înregistra totul exact, nu am mai uita zile de naÅŸtere, nu am mai avea nevoie de liste de cumpărături sau de anumite „reminder”-uri pe care ni le setăm ca să nu uităm.
Informaţii pe larg despre acest mit găsiţi aici.
Amintirile noastre nu pot fi modificate
Un alt aspect important legat de lipsa acurateÅ£ei exacte cu care memorăm este reprezentat de aÅŸa-numitele „amintiri false”. Este vorba despre anumite distorsiuni la nivelul memoriei, care intervin asupra stocării sau redării informaÅ£iilor memorate. De exemplu, este posibil să ne însuÅŸim amintiri despre evenimente care nu ni s-au întâmplat nouă, dar despre care am auzit sau am citit. Totodată, amintirile noastre sunt vulnerabile la sugestii, modificându-se în funcÅ£ie de acestea. Dacă, de exemplu, părintele îi poveÅŸteÅŸte copilului despre un eveniment din copilărie, dar pe care el nu ÅŸi-l aminteÅŸte, este foarte posibil ca cel mic să construiască amintirea acelei întâmplări. Această vulnerabilitate a memoriei are implicaÅ£ii importante în cazul mărturiilor martorilor, nu puÅ£ine fiind cazurile în care persoane nevinovate au fost condamnate pe baza amintirilor false ale martorilor.Despre amintirile false puteÅ£i citi mai multe aici.
De asemenea, pe măsură ce trece timpul, amintirile despre evenimentele din trecut devin mai fade, dar se ÅŸi modifică în funcÅ£ie de emoÅ£iile ÅŸi modul în care gândim în prezent. (1)
Amintirile traumatizante sunt blocate
În ceea ce priveÅŸte experienÅ£ele traumatizante (violul, abuzurile, războiul etc.), există o controversă puternică în psihologie ÅŸi psihiatrie legată de modul în care aceste amintiri sunt păstrate în memorie. Pe de o parte, unii consideră că sunt bine întipărite în memorie, fiind rareori, poate niciodată, uitate. La polul opus, se consideră că pentru protecÅ£ia persoanei de duritatea ÅŸi intensitatea acestor evenimente, creierul previne accesul acestor amintiri în câmpul conÅŸtienÅ£ei – este vorba despre aÅŸa-numita amnezie a traumei.Ideea blocajului amintirilor traumatizante a pornit de la Sigmund Freud, cel care a pus bazele psihanalizei. Ideea a devenit foarte populară, fiind reluată ÅŸi astăzi în numeroase cărÅ£i ÅŸi filme. Însă analizele literaturii de specialitate realizate în anii 80-90 ÅŸi apoi la începutul anilor 2000 nu au identificat dovezi ÅŸtiinÅ£ifice care să susÅ£ină faptul că amintirile traumatizante ar fi complet ÅŸterse din memorie sau că ar exista un mecanism special care blochează acest tip de amintiri.
În plus, amintirile cu o puternică încărcătură emoÅ£ională (pozitivă sau negativă) tind să fie rememorate mai bine decât cele neutre din punct de vedere emoÅ£ional. Dovadă stau mărturiile celor care au trecut prin război, au fost victime ale Holocaustului sau altor forme de abuzuri.
Din punct de vedere al evoluÅ£iei, ar avea sens ca astfel de amintiri să rămână cunoscute persoanei care le-a experimentat – cunoscându-le, poate evita unele similare în viitor. (1), (3)
Persoanele cu amnezie uită informaţiile despre identitatea şi viaţa lor anterioară
Poate unul dintre cele mai vehiculate mituri despre memorie este ideea foarte des folosită în cărÅ£i ÅŸi filme despre cum o lovitură la nivelul capului sau coma pot cauza amnezie, făcând persoana să uite cum se numeÅŸte, cine este ÅŸi informaÅ£iile despre trecutul său. În realitate, o lovitură sau intrarea în comă nu pot duce la dispariÅ£ia identităţii persoanei. (4)În aceste situaÅ£ii, persoanele prezintă mai degrabă tulburări cauzate de amnezia anterogradă (le este perturbată capacitatea de a stoca amintiri începând din acel moment), mult mai rar fiindu-le afectate amintirile anterioare (amnezia retrogradă). În plus, amnezia totală, în care identitatea ÅŸi toate detaliile vieÅ£ii anterioare sunt uitate, este foarte rară, iar când aceasta apare, cauzele sunt mai degrabă de natură psihologică (de exemplu, stresul extreme) decât neurologice sau determinate de lovituri, deÅŸi unii cercetători contestă ÅŸi aceste cauze psihologice.
De asemenea, aceste personaje sunt ilustrate ca fiind capabile să se comporte normal, singura problem fiind amnezia cu care se confruntă, ceea ce din nou ilustrează o concepÅ£ie greÅŸită. Cei care într-adevăr ies din comă ÅŸi au amnezie prezintă de cele mai multe ori ÅŸi deficite la nivel cognitiv (tulburarea capacităţii de a învăţa, afectarea percepÅ£iei etc.). Eronată este ÅŸi rezolvarea pe care unele filme o oferă amneziei: dacă o lovitură la cap este cea care a declanÅŸat pierderea memoriei, o a doua lovitură va duce la recâÅŸtigarea acesteia. (3), (5)
Data actualizare: 24-05-2019 | creare: 11-08-2017 | Vizite: 2865
Bibliografie
(1) Memory Myths, link: https://www.stem.org.uk/system/files/elibrary-resources/legacy_files_migrated/25730-Catalyst_23_3_542.pdf (2) Debunking Myths about Trauma and Memory, link: https://www.newriver.edu/images/stories/library/Stennett_Psychology_Articles/Debunking%20Myths%20about%20Trauma%20%20Memory.pdf
(3) 50 Great Myths of Popular Psychology, link:
https://emilkirkegaard.dk/en/wp-content/uploads/50-Great-Myths-of-Popular-Psychology.pdf
(4) Debunking Common Memory Myths, link: https://stayingsharp.aarp.org/art/discover/15/memory-loss-myths.html
(5) Great Myths of the Brain, link: https://books.google.ro/books?id=fBPyBQAAQBAJ&pg=PA265&lpg=PA265&dq=memory+myths&source=bl&ots=qf3Va0ntvq&sig=soef-CiL_LvqUFH0ZhA2wq3FUb8&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwjZi9jEwOzUAhXKvxQKHeYuBEY4ZBDoAQhIMAU#v=onepage&q=memory%20myths&f=false
©
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
Alte articole din aceeași secțiune:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.- Oboseala, dureri, pierderi de memorie
- Loviturile la cap, afecteaza inteligenta
- Pierdere de memorie
- Tulburări de memorie şi concetrare
- Fumatul si memoria
- Probleme memorie, concentrare
- Medicamente pentru persoanele de peste 60 de ani, pentru memorie
- Pastile pentru memorie
- Ginkobiloba - bun pentru memorie?