Medicația anticolinergică și riscul de demență la vârstnici

Potrivit unui studiu de tip caz-control publicat recent în jurnalul științific The BMJ, administrarea medicației cu activitate anticolinergică cu impact cognitiv puternic a fost asociată cu majorarea riscului de demență la vârstnici, chiar și până la 20 de ani de la expunere.

Design-ul studiu de tip caz-control a permis participarea a 40.770 de vârstnici cu diagnostic de demență și a 283.933 de adulți în vârstă care nu prezintă afecțiunea analizată, pentru control.

În intervalul de expunere la anticolinergice stabilit între 4 și 20 de ani înainte de diagnosticul de demență, 14.453 (35,5%) de participanți din rândul cazurilor și 86.403 (30,4%) dintre pacienții de control au primit tratament cu medicație anticolinergică cu scor crescut pentru afectare cognitivă.

Anticolinergicele cu scor 3 de afectare cognitivă (de exemplu amitriptilina, paroxetina) asociate cu un risc crescut de demență au fost cele prescrise pentru tratamentul depresiei, al simptomelor parkinsoniene și al incontinenței urinare, în special la populația vârstnică.

În schimb, anticolinergicele cu indicație în tulburările gastrointestinale cu scor 3 nu au fost asociate cu demența.

Asocierea identificată între antidepresivele cu efecte anticolinergice, medicamentele anticolinergice utilizate pentru tratarea și ameliorarea simptomelor bolii parkinson, respectiv a incontinenței urinare, s-a dovedit a fi una moderată. Luând în calcul însă incidența crescută a demenței la vârstnici, rezultatele cercetării reflectă un risc însemnat pentru acești pacienți.

Mecanismul precis din spatele acestei relații între medicația anticolinergică și instalarea demenței nu este unul clar în momentul de față. Însă studiile neuropatologice efectuate pe oameni, dar și pe modele animale, sugerează rolul cheie al acestor medicamente în inițierea proceselor neurodegenerative, subliniază autorii. De exemplu, prin intermediul unui studiu neuroimagistic s-a evidențiat că utilizarea medicației anticolinergice (comparative cu lipsa administrării ei) la adulții în vârstă normali din punct de vedere cognitiv s-a corelat cu accentuarea atrofiei cerebrale și hipometabolismul structurilor cerebrale, la fel și cu tulburări de memorie, diminuarea funcției executive și majorarea riscului de declin cognitiv.

Medicația administrată vârstnicilor trebuie atent selectată în primul rând din cauza modificărilor fiziologice, dar și patologice ale îmbătrânirii, respectiv din prisma intercțiunilor și a efectelor adverse al medicamentelor administrate în ascociere la această categorie vulnerabilă de vârstă [polimedicația sau polipragmazia la vârstnici].

Sursa: Medscape Medical News
The BMJ