Medicamentele antidiabetice (metformin și GLP-1RA) reduc crizele de astm cu până la 70%

Un studiu recent publicat în JAMA Internal Medicine explorează efectele metforminei și ale altor medicamente utilizate în tratamentul diabetului zaharat de tip 2 asupra crizelor de astm. Cercetătorii din Anglia au descoperit că metformina poate reduce crizele de astm cu 30%, iar adăugarea de agoniști ai receptorilor pentru glucagon-like peptide-1 (GLP-1RA) aduce o reducere suplimentară de 40%, independent de greutate, control glicemic sau fenotipul astmului.

Contextul legăturii dintre diabet, obezitate și astm

Astmul, obezitatea și diabetul zaharat de tip 2 sunt strâns interconectate. Persoanele cu diabet sau obezitate prezintă un risc mai mare de crize de astm și dependență de corticosteroizi, ceea ce poate agrava sănătatea metabolică. Metformina, un medicament de primă linie pentru tratamentul diabetului de tip 2, este recunoscută pentru siguranța și accesibilitatea sa și are potențial antiinflamator și efecte protectoare asupra plămânilor.

Mecanismele metforminei includ:

• Activarea protein kinazei activate de adenozin monofosfat.
• Reprimarea căii proteinei care leagă acizii grași.
• Reglarea în jos a factorului de creștere similar insulinei-1, reducând inflamația căilor respiratorii și remodelarea acestora.

De asemenea, agoniștii receptorilor GLP-1 prezintă beneficii specifice la nivel pulmonar, reducând hiperresponsivitatea bronșică și frecvența crizelor de astm.

Metodologia studiului

Cercetarea s-a bazat pe date din baza națională de sănătate electronică Clinical Practice Research Datalink Aurum din Regatul Unit. Aceasta a inclus 2.021.469 de participanți cu vârste de peste 17 ani diagnosticați cu astm, dar fără diabet zaharat de tip 1, boală pulmonară obstructivă cronică sau boală renală cronică.

Caracteristicile studiului:

• Grupuri de analiză: Cohortă de utilizatori noi de metformină și o serie de cazuri autocontrolate (SCCS) cu 4.278 de participanți.
• Durata: 12 luni de urmărire.
• Măsurători primare: Crizele de astm, definite prin utilizarea de corticosteroizi orali, vizite de urgență, spitalizări sau deces.
• Covariate: Vârsta, sexul, indicele de masă corporală (IMC), controlul glicemic, severitatea astmului și istoricul de fumat.

Analize statistice:

• Modele Poisson și modele Cox ponderate pentru a evalua riscul.
• Analize de sensibilitate și negative control pentru validarea rezultatelor.

Rezultatele studiului

• Metformina:
  • A redus crizele de astm cu 30% în analiza SCCS (P < .001).
  • În cohorta ponderată IPTW, utilizatorii de metformină au avut un risc cu 24% mai mic de crize de astm (HR: 0.76).
• GLP-1RA: A adus o reducere suplimentară de 40% a crizelor de astm (IRR: 0.60).
• Efectele combinate: Reducerea totală a crizelor a fost de până la 70% pentru pacienții care au utilizat ambele medicamente.

Observații suplimentare:

• Reducerile riscului au apărut în primele trei luni de utilizare și au persistat pe parcursul anului de urmărire.
• Eficacitatea metforminei nu a fost influențată de IMC, nivelul HbA1c, severitatea astmului sau sex.
• Nu s-a observat nicio asociere între metformină și spitalizări pentru afecțiuni nespecifice, validând specificitatea efectului.

Concluzii și implicații clinice

Studiul demonstrează că metformina și GLP-1RA pot oferi beneficii semnificative în reducerea crizelor de astm, sugerând un potențial de repurposing al medicamentelor antidiabetice pentru tratarea astmului. Aceste descoperiri deschid calea pentru:

• Noi abordări terapeutice pentru pacienții cu astm refractar.
• Reducerea dependenței de corticosteroizi.
• Îmbunătățirea calității vieții pacienților cu astm și comorbidități metabolice.

Cercetări viitoare sunt necesare pentru a confirma aceste efecte în studii clinice randomizate și pentru a explora mecanismele care stau la baza acestor beneficii.