Măsurarea țesutului adipos visceral este esențială în evaluarea riscului de diabet la persoanele cu prediabet

Persoanele cu prediabet au un risc mai mare de a dezvolta diabet de tip 2 (DT2) și boli cardiovasculare (BCV). Studiile anterioare au arătat o asociere între consecințele metabolice ale obezității viscerale și rezistența la insulină (IR). În setările clinice, măsurătorile antropometrice cum ar fi indicele de masă corporală (IMC), circumferința taliei (CT) și raportul talie/șold (T/Ș) au fost utilizate tradițional pentru a evalua obezitatea viscerală. Cu toate acestea, aceste măsurători evaluează în mod indirect țesutul adipos visceral (ȚAV), care este grăsimea din interiorul abdomenului și este cunoscut pentru activitatea sa metabolică ridicată și impactul asupra sensibilității la insulină.
Un studiu recent publicat în Scientific Reports a inclus 78 de persoane de etnie coreeană, cu vârsta peste 20 de ani și diagnosticate cu prediabet. Toți participanții au oferit și rezultatele unor tomografii computerizate (CT) abdominale. Cercetătorii au folosit criteriile Asociației Americane pentru Diabet (ADA) pentru a identifica persoanele cu prediabet, având în vedere nivelurile de hemoglobină A1c (HbA1c), toleranța la glucoză (TG) și glucoza în jeun (GAJ). În funcție de aceste criterii, participanții au fost împărțiți în trei subtipuri de prediabet: TG izolată, GAJ izolată și o combinație de GAJ și TG.

Pentru a măsura țesutul adipos visceral (ȚAV), cercetătorii au realizat tomografii computerizate spirale neîmbunătățite pentru toți subiecții. Au comparat apoi acest volum de ȚAV cu alte măsuri ale grăsimii corporale, cum ar fi indicele de atenuare hepatică (IAH), circumferința șoldului (HC), CT și raportul CT/HC. Au analizat, de asemenea, relațiile dintre aceste măsuri ale grăsimii corporale și rezistența la insulină, stratificând rezultatele pe baza subtipurilor specifice de prediabet.

Rezultate și concluzii

Dintre cei 78 de participanți, media de vârstă a fost de 60 de ani. 46 dintre ei aveau o combinație de GAJ și TG, iar restul aveau fie GAJ, fie TG izolate. Indivizii cu GAJ și TG combinate au prezentat niveluri mai ridicate de obezitate viscerală, așa cum a fost indicat de valorile VAI și de nivelurile semnificativ mai ridicate de HOMA-IR și HbA1c. Cu toate acestea, aceștia au avut un indice de sensibilitate la insulină Matsuda și rezultate HOMA-beta ușor mai scăzute, deși aceste diferențe nu au fost statistic semnificative.

Analiza de regresie multiplă a relevat că volumul de ȚAV era un factor semnificativ pentru indicele de sensibilitate la insulină Matsuda, iar raportul T/Ș și volumul ȚAV erau predictori independenți ai HOMA-IR la persoanele cu prediabet.

Studiul subliniază importanța utilizării volumului ȚAV măsurat prin CT ca un instrument valoros pentru evaluarea factorilor de risc pentru DT2 la persoanele cu prediabet. Volumul ȚAV a prezentat o asociere robustă cu IR, indiferent de subtipul specific de prediabet. Aceste constatări sunt în concordanță cu cercetările anterioare care au identificat volumul ȚAV ca un predictor mai potent al excesului de grăsime viscerală asociat cu prediabetul și DT2. În plus, volumul ȚAV și IAH au fost semnificativ asociate cu toți ceilalți indicatori metabolici studiați în cele trei subtipuri de prediabet.

sursa: News Medical
foto: Eviart/Shutterstock.com