Mama cu cancer de ovar sau de sân - sfaturi pentru fiică

Cancerul de sân și cancerul de ovar fac parte din categoria cancerelor genitale și pot fi determinate ereditar. Importanța cancerului de sân este dată de frecvența apariției sale: în România, cancerul de sân reprezintă cea mai frecventă formă de cancer, alături de o mortalitate în creștere (cauzată de diagnosticarea tardivă în lipsa unui program de screening mamar), în timp ce cancerul de ovar se remarcă prin formele sale agresive și mortalitatea ridicată (în contextul identificării în stadii avansate, în lipsa simptomelor și semnelor sugestive și a unei metode standardizate de diagnostic precoce).

Ambele cancere sunt caracteristice vârstelor înaintate. Cancerul de sân poate apărea atât la femei, cât și la bărbați (într-un procent scăzut, de aproximativ 1%, dar sub forme agresive de boală) (1, 2).

Determinismul genetic

Cancerul de sân ia naștere la nivelul celulelor epiteliale ductale sau lobulare aparținând țesutului glandular mamar (1). Cancerul de ovar se dezvoltă la nivelul celulelor epiteliale (de la suprafața ovarelor) sau la nivelul celulelor germinale (3). Ambele tipuri de cancere pot fi determinate genetic (prin mutații ale genelor BRCA1 sau BRCA2) (2). Aceste gene pot duce la apariția unuia sau ambelor cancere genitale prezentate (riscul pentru cancerul de sân se situează între 45% și 90%, cu o frecvență crescută înaintea vârstei de 50 de ani), însă nu sunt condiții necesare; cancerul se poate dezvolta și în lipsa apariției acestor mutații, sub influența altor factori, modificabili sau nemodificabili. Astfel, mutațiile apărute la nivelul genelor BRCA1 și BRCA2 determină apariția cancerului de sân în 2-7% din cazuri și a cancerului de ovar în 10-15% din cazuri (4).

Istoricul familial

Există o serie factori de risc pentru cancerul de sân și de ovar, legate de caracterul ereditar al acestora:

• antecedente personale de cancer de sân sau ovar pentru apariția cancerului de sân și antecedente personale de cancer de sân, uter sau colon pentru apariția cancerului de ovar (8);
• istoric familial de cancer mamar diagnosticat înaintea vârstei de 50 de ani la rude de gradul I (mamă, fiică);
• istoric familial de cancer ovarian la orice vârstă;
• istoric familial de cancer mamar și ovarian la aceeași persoană, indiferent de gradul de rudenie;
• istoric familial de cancer mamar bilateral sau multiple tumori diagnosticate la aceeași persoană, indiferent de gradul de rudenie;
• apartenența la grupul etnic al evreilor Askenazi;
• istoric familial de cancer mamar la bărbat;
• mutație BRCA1 sau BRCA2 cunoscută în familie (4).

Persoanele aflate în oricare dintre aceste situații trebuie să urmeze un program de screening modificat, alcătuit din controale medicale mai dese, începute mai devreme față de persoanele care nu se află la risc, completate de investigații imagistice adecvate.

Depistarea cancerului precoce

Cancerul ovarian impune dificultăți în diagnosticarea timpurie; poate fi descoperit prin examenul clinic ginecologic, însoțit de examinarea ultrasonografică transvaginală și poate fi urmărit prin măsurarea nivelului seric al markerului CA-125 (acesta din urmă nu este specific doar cancerului de ovar) (5).

Cancerul mamar poate fi descoperit prin următoarele metode:

• autoexaminare
• examen clinic
• mamografie
• ecografie
• rezonanță magnetică nucleară
• tomosinteză (4)

În timp ce examinările imagistice constituie metode de screening cu sensibilitate și specificitate ridicate și foarte utile diagnosticului cancerului de sân, autopalparea reprezintă primul gest pe care fiecare femeie îl poate face pentru a descoperi cât mai devreme orice modificare apărută la nivelul unuia sau ambilor sâni.

Tehnica autoexaminării sânului

Perioada cea mai potrivită pentru examenul sânilor este reprezentată de primele zile ale ciclului menstrual (primele zile de sângerare).

Se începe prin poziționarea în fața oglinzii astfel încât ambii sâni să fie vizibili, cu spatele drept și mâinile în șold, iar apoi cu ambele mâini ridicate deasupra capului.

Palparea unuia dintre sâni se face cu mâna de partea opusă (în timp ce mâna de aceeași parte cu sânul examinat se menține deasupra capului), prin mișcări circulare, ferme, realizate cu pulpele degetelor, acoperind întreaga suprafață aflată între claviculă și abdomen, axilă și stern, din aproape în aproape. Același lucru se face și pentru sânul contralateral.

Se urmăresc următoarele aspecte: mărimea, forma, conturul (care ar trebui să fie neted, fără distorsiuni sau umflături) și culoarea sânilor, căutând orice modificare nou apărută. Trebuie menționată doctorului orice modificare la nivelul pielii (umflătură, încrețire, adâncitură) sau la nivelul mamelonului (schimbarea poziției), modificările de culoare (înroșirea anumitei zone), prezența secrețiilor de diferite culori și consistențe sau durerea (6).

Recomandări

Protocolul de screening pentru cancerul mamar în cazul persoanelor ce prezintă risc crescut este diferit față de persoanele care nu se află la risc. Tehnica imagistică principală este mamografia, completată de ecografie în cazul prezenței țesutului dens omogen, a prezenței țestului dens heterogen fără mamografie anterioară sau în cazul unei mamografii pozitive.

• Pacientele BRCA pozitive încep evaluarea imagistică mai devreme de vârsta de 40 de ani, odată cu descoperirea prezenței mutației.
• Pacientele cu antecedente familiale de cancer mamar sau ovarian încep evaluarea imagistică cu 10 ani mai devreme de vârsta diagnosticării la ruda de gradul I, dar nu mai devreme de 25 de ani sau mai târziu de 40 de ani (7).

În ceea ce privește cancerul de ovar, pacientelor cu risc crescut (ce prezintă mutații ale genelor BRCA) le poate fi recomandată dozarea proteinei CA-125. Acest test poate avea atât rezultate fals negative (negative în ciudat existenței cancerului), cât și fals pozitive (pozitive în absența cancerului). Medicul ginecolog este singurul în măsură să recomande teste individualizate pentru fiecare pacientă, în funcție de riscurile și beneficiile pe care le presupun (9).

Există o serie de factori protectivi obținuți prin modificarea stilului de viață:

• absența consumului de alcool sub vârsta de 17 ani;
• limitarea consumului de alcool la mai puțin de o doză pe zi (o doză reprezintă 10-12 grame de alcool pur conținut în 280-330 ml de bere sau 150-180 ml de șampanie sau 30-40 ml de băutură spirtoasă sau 100-120 ml de vin roșu) (10) în cazul tinerilor adulți (sub 24 de ani) și femeilor care consumă cel puțin 4 băuturi pe săptămână (cu vârste mai mari de 24 de ani);
• menținerea unei greutăți corporale sănătoase;
• desfășurarea de activități fizice pentru cel puțin 30 de minute zilnic, adresată femeilor sedentare;
• adoptarea unei diete bogată în legume, fructe, cereale integrale și săracă în grăsimi;
• alăptarea la sân pentru cel puțin un an, cumulat pentru toate nașterile, în cazul femeilor care au născut;
• discutarea cu medicul ginecolog beneficiile și riscurile individuale ale terapiei hormonale de substituție adresată femeilor în postmenopauză;
• mastectomia bilaterală și ovarectomia bilaterală, precum și terapia cu Tamoxifen pot fi recomandate pacientelor BRCA1 sau BRCA2 pozitive (11).