Leucocitoza cu neutrofilie (leucocite crescute cu neutrofile crescute)

Leucocitoza desemnează creșterea numărului globulelor albe (leucocitelor) în sângele circulant, iar aceasta este cauzată de creșterea unuia sau mai multor fracții ale formulei leucocitare (neutrofile, eozinofile, bazofile, limfocite sau monocite). În continuare vor fi explicate funcțiile neutrofilelor, valorile normale, precum și situațiile patologice care determină leucocitoza cu neutrofilie.

Ce sunt leucocitele?

Leucocitele sau globulele albe constituie o categorie de elemente figurate prezente în sânge care sunt responsabile de asigurarea răspunsului imun al organismului. Din punct de vedere structural, microscopia optică permite împărțirea leucocitelor în două mari clase:

• 1. Granulocitele (celule posesoare de granulații), care în funcție de afinitatea tinctorială consecutiv colorației May-Grὒnwald-Giemsa se împart în eozinofile (fixează pigment acid), bazofile (fixează pigment alcalin) și neutrofile (fixează ambii pigmenți);
• 2. Agranulocitele (celule lipsite de granulații), constituite la rândul lor din limfocite și monocite.

Producția globulelor albe are loc la nivelul măduvei hematogene pornind de la celula stem pluripotentă care se diferențiază în megacarioblaste, eritroblaste, mieloblaste, monoblaste și celule precursoare limfoide. Ulterior, sub acțiunea factorilor de diferențiere celulele precursoare se vor transforma în celule mature și vor fi eliberate în circulație sau stocate în compartimentul medular.

Formula leucocitară este cuantificată în cadrul hemoleucogramei, un test de screening care oferă informații despre toate tipurile de elemente figurate prin introducerea unei probe de sânge într-un analizor. Examenul hematologic este completat prin analiza microscopică a frotiului de sânge periferic care aduce informații calitative legate de forma, mărimea, afinitatea tinctorială și structura elementelor figurate.

Valorile normale ale leucocitelor circulante se situează între 4.000 și 9.000/mm3 de sânge, cu variații fiziologice în funcție de vârstă și sex. Modificarea acestei valori în sensul creșterii poartă denumirea de leucocitoză și reprezintă marca apărării imune regăsite în stări infecțioase, inflamații, boli imuno-alergice sau proliferări neoplazice. De cealaltă parte, scăderea numărului leucocitelor circulante se numește leucopenie și survine consecutiv lipsei de producție de la nivel medular sau distrucției exagerate. (1), (2)

Ce reprezintă neutrofilele și care este funcția lor?

Neutrofilele reprezintă în mod fiziologic cel mai mare procent din formula leucocitată (între 50 și 70%), iar în valoare absolută sunt regăsite între 2.500 și 6.000/mm3 în sângele circulant. Acestea asigură prima linie de apărare a organismului împotriva agresiunii exercitate de diverse microorganisme, iar proporția lor considerabilă este menținută datorită echilibrului între producția medulară și eliminarea de către macrofagele circulante.

Principalele funcții ale neutrofilelor sunt fagocitoza (ingestia de material celular), degranularea și eliberarea capcanelor neutrofile extracelulare (NET). Procesul de fagocitoză este realizat de către neutrofile prin încorporarea materialului celular (cel mai frecvent bacterii) în citoplasma proprie, urmată de eliberarea de enzime citotoxice care duc la dezintegrarea microorganismului fagocitat. Alte funcții importante ale neutrofilelor sunt chemotaxia (răspunsul la stimuli chimici materializat prin migrarea către un anumit situs), adeziunea, modularea răspunsului inflamator și imun al organismului. (1), (3)

Care sunt entitățile patologice care determină leucocitoză cu neutrofilie?

Creșterea numărului neutrofilelor circulante (neutrofilia) poate avea loc fie prin producerea exagerată a acestora de către măduva hematogenă, consecutiv alterării echilibrului între producție și eliminare, situație care poartă denumirea de neutrofilie primară, fie consecutiv răspunsului medular la diverși stimuli periferici, caz în care neutrofilia este considerată secundară sau reactivă.

1. Neutrofilia primară survine în următoarele situații:

• Neoplasmele mieloproliferative: constituie entități patologice caracterizate prin proliferare excesivă a celulei mieloide care poate afecta oricare dintre liniile celulare (linia roșie, albă sau linia trombocitară). Dintre sindroamele mieloproliferative care evoluează cu neutrofilie amintim leucemia mieloidă cronică, leucemia neutrofilică cronică, leucemia mielomonocitară juvenilă, policitemia vera și trombocitemia esențială. În toate cazurile menționate, neutrofilele produse sunt deficitare din punct de vedere structural și/sau funcțional, motiv pentru care organismul nu își poate asigura un răspuns imun adecvat. Diagnosticul de certitudine este pus pe baza frotiului de sânge care evidențiază prezența blaștilor (celule imature).
• Leucocitoza idiopatică cronică: reprezintă o afecțiune manifestată prin valori crescute ale neutroflilelor în absența unei cauze identificabile. Acești pacienți sunt asimpromatici, iar afecțiunea poate prezenta o componentă genetică.
• Neutrofilia ereditară: apare la nou-născuți sau la copiii de vârstă mică și are drept cauză o deficiență a moleculei care asigură adeziunea neutrofilelor (LAD), manifestată clinic prin infecții recurente care pot pune în pericol viața pacienților. (4), (5), (6)

2. Neutrofilia reactivă apare consecutiv stimulilor exercitați prin intermediul:

• Infecțiilor acute de etiologie bacteriană (Clostridium difficile, Mycobacterium tuberculosis), virală (Herpes simplex, virusul rujeolic), fungică (Candida albicans, Cryptococcus neoformans) sau parazitară (Giardia lamblia, Ascaris lumbricoides).
• Bolilor inflamatorii cronice precum poliartrita reumatoidă, boala Crohn, hepatita cronică, vasculite, pielonefrita cronică, etc.
• Neoplaziilor non-hematologice, îndeosebi carcinoamelor, caz în care neutrofilia poate îmbrăca forma unui sindrom paraneoplazic.
• Medicamentelor precum glucocorticoizi, plerixafor, săruri de litiu, catecolamine, digitalice, etc.
• Proceselor care stimulează hematopoeza (hemoragiile, anemia hemolitică, trombocitopenia de cauză imună, splenectomia).
• Altor situații fiziologice variate precum: sarcina, exercițiul fizic prelungit, stresul fizic sau emoțional, abuzul de nicotină, creșterea în greutate sau schimbările bruște de temperatură.

În unele situații precum sepsisul, rejetul de organ sau procese infecțioase bacteriene, neutrofilia capătă o amploare deosebită, mimând leucemiile. Această entitate poartă denumirea de reacție leucemoidă și se pretează la diagnosticul diferențial cu diversele tipuri de leucemii. Diagnosticul pozitiv se pune pe baza frotiului de sânge periferic care evidențiază prezența celulelor mature, iar acesta fiind susținut de contextul anamnestic și de examenul clinic. (2), (4), (7)