Laxativele în sarcină

Constipația este un simptom frecvent întâlnit în sarcină, datorându-se modificărilor hormonale specifice sau suplimentelor cu fier. Pentru evitarea constipației se recomandă consumul de alimente bogate în fibre, alături de un aport corespunzător de lichide și activitate fizică regulată. Fibrele se pot regăsi în fructe (banane, kiwi, prune, mere, pere, zmeură), legume (broccoli, spanac, varză kale, fasole verde), leguminoase (fasole, păstăi, linte), nuci și cereale integrale. Totuși, uneori poate fi necesară administrarea de laxative. (1, 2, 3)

Laxativele reprezintă substanțe care modifică consistența scaunului și cresc peristaltismul intestinal. Ele pot fi administrate oral sau intrarectal. În funcție de mecanismul de acțiune, se împart în:

• laxative de volum
• laxative emoliente
• laxative osmotice
• laxative saline
• lubrifianți laxativi (2)

Ca și în cazul altor medicamente, există puține studii științifice care să demonstreze că utilizarea laxativelor în sarcină este sigură. Totuși, laxativele au un profil bun de siguranță în general. Se recomandă evitarea laxativelor pe termen lung, întrucât pot apărea deshidratare și dezechilibre hidro-electrolitice. (1, 3)

Laxativele de volum includ tărâțele de grâu, semințele de in, metilceluloza, Ispaghula și Sterculia. Acestea nu se absorb în sânge, ci cresc volumul scaunelor, ajutând la creșterea peristaltismului. De regulă, laxativele de volum pot folosite în timpul sarcinii, fără să existe o corelație cu apariția complicațiilor la făt. (1)

Lactuloza este un laxativ osmotic care nu este digerat și care atrage apa în intestine, ceea ce înmoaie scaunele și ajută la mobilizarea lor. Încă nu au fost efectuate studii care să demonstreze siguranța utilizării lactulozei de către femeile gravide. Totuși, ea este frecvent folosită împotriva constipației din sarcină iar producătorii preparatelor cu lactuloză susțin că poate fi administrată în caz de necesitate. (1, 2)

Supozitoarele cu glicerină au rolul de lubrifiere și stimulare a peristaltismului, fiind utilizate în cazurile mai severe de constipație. Nu există studii care să sugereze o corelație între acestea și diversele tulburări la făt. Sunt destul de folosite în sarcină, fără a fi raportate asocieri negative. (1)

Preparatele pe bază de senna cresc contractilitatea mușchilor intestinali, ajutând la deplasarea scaunelor. Un studiu care a analizat administarea de senna în sarcină sugerează că gravidele ce au consumat acest preparat în primele 12 săptămâni nu au fost mai predispuse la a naște un copil cu defecte congenitale. (1)

Medicamentele cu macrogol cresc conținutul de apă de la nivelul scaunelor, favorizându-le pasajul prin tractul intestinal. Deși nu există studii care să determine o corelație între utilizarea lor și riscul de defecte la făt, până în prezent nu au fost raportate asocieri negative. (1)

Bisacodilul acționează prin creșterea conținutului de apă din materiile fecale. Nu au fost raportate în practică efecte adverse la făt. Nu există studii care să fi analizat legătura între bisacodil și efectele negative ale acestuia asupra sarcinii. (1)

Lubiprostona are acțiune lubrifiantă la nivelul tractului intestinal, ajutând la pasajul materiilor fecale. Medicamentul nu este foarte frecvent folosit în sarcină iar efectele nu sunt pe deplin cunoscute. Nu s-au publicat studii despre utilizarea lubiprostonei în sarcină. (1)

Docusatul de sodiu este un laxativ emolient care stimulează peristaltismul intestinal. S-au efectuat 3 studii care au arătat că utilizarea medicamentului în primele 12 săptămâni de sarcină nu crește riscul de defecte congenitale. (1, 2)

Prucalopridul nu este foarte frecvent administrat în sarcină, având efecte necunoscute și neexistând studii științifice care să îi analizeze profilul de siguranță. (1)