Fülas Iuliana - Cabinet de Psihologie

 

Până în momentul în care creierul lor e suficient de dezvoltat, copiii cred cu adevărat că monștrii de sub pat sunt reali sau că balaurii din desenele animate, filme și jocurile video vin noaptea la ei să le facă rău.

 

Acestea sunt frici sunt induse și apar ca urmare a ascultării unor povești spuse de părinţi, de bunici, sau a vizionării anumitor desene animate sau jocurilor online. 

 

Bineinteles că există și frici înnăscute. Acestea sunt frici pe care le-au avut strămoșii noștri și care au rămas înscrise în ADN-ul nostru. (teama de cădere în gol sau de zgomote puternice).

 

Mai sunt și de fricile dobândite prin experienţa directă. De exemplu, dacă copilul tău face o injecţie, iar întâmplarea este una neplăcută, data viitoare se poate teme de medic. Dacă un câine a lătrat la el, data viitoare se poate speria de toți câinii etc. 

 

Indiferent de tipul fricii, este bine să înţelegem că frica este o emoţie firească și că reprezintă răspunsul creierului la ceva ce ne pune în pericol, real sau imaginar. 

 

Trebuie să fim atenți cum reacţionăm când copilul ne spune că îi este frică să doarmă singur, când ii este frică de câini, de medic etc. Reacţiile noastre îl pot ajuta să-și depășească fricile sau le pot adânci.

 

Ce greșeală fac mulţi părinţi, din iubire și grijă, când cei mici simt frică? Neagă temerile copiilor. 

 

Indiferent de frică, ei spun mereu: „Nu are de ce să-ţi fie frică!”, „Nu e nimeni sub pat! Hai, culcă-te!”, „Băieţeilor nu le e frică de întuneric!” etc. 

 

Chiar dacă intenţia noastră este de a le da curaj și încredere, efectul este altul. Cu cât le negăm frica, cu atât ea devine și mai mare, iar copilul se simte din ce în ce mai neputincios. 

 

Să nu mai vorbim de faptul că își poate pierde încrederea în ceea ce simte și poate considera că e ceva în neregulă cu el: „Dacă mami spune că nu ar trebui să mă tem, atunci mie de ce tot mi-e frică?”

 

Fricile sunt anormale dacă persistă sau dacă afectează funcţionarea copilului tău.

 

0-3 ani:

frica de separare

zgomote

cădere

animale sau insecte

folosirea oliţei

baie

som

 

3-6/7 ani:

frica de animale si insecte

monştrii şi fantome

de a se pierde

divort

pierderea unui părinte

somn

 

7-11/12 ani:

(şcolarii mici)

frica de separare

zgomote

cădere

situaţi noi (îndeosebi începutul scolii)

somn

 

(şcolarii mai mari)

frica de respingere socială

război

situaţii noi

hoti

 

13-18/19 ani

frici de hoţi

situaţii noi

(începutul liceului)

război

divort

relatii sexuale

 

Respectă emoțiile si fricile copllului tāu. Intreabă copilul despre friclle sale si vorbiți despre ele.

Nu reactiona prea exagerat, astfel încåt reactia ta sā ii transmită copilului ca este grava teama sa.

 

Pentru consiliere / psihoterapie, vă astept cu drag la cabinet sau in mediul online.

 

 

Iuliana Fülas psiholog clinician, psihoterapeut.

Telefon: 0723.081070.