Inhibitorii SGLT-2 ar putea preveni demența la pacienții cu diabet zaharat tip 2

Un studiu recent publicat în The BMJ aduce în prim-plan potențialul inhibitorilor de cotransportor sodiu-glucoză de tip 2 (SGLT-2) în prevenirea demenței la pacienții cu diabet zaharat tip 2. Acest studiu observațional, desfășurat în Coreea de Sud, sugerează că tratamentele pe termen lung cu inhibitori SGLT-2 ar putea oferi beneficii neuroprotectoare semnificative.

Demența reprezintă o provocare globală de sănătate publică, numărul persoanelor afectate fiind estimat să ajungă la 78 de milioane până în anul 2030, conform Organizației Mondiale a Sănătății. Diabetul zaharat tip 2 este recunoscut ca un factor de risc major pentru dezvoltarea demenței, accentuând necesitatea unor strategii preventive eficiente.

Studiile anterioare au sugerat o posibilă reducere a riscului de demență asociată cu utilizarea inhibitorilor SGLT-2, comparativ cu alți agenți antidiabetici, cum ar fi inhibitorii dipeptidil peptidazei-4 (DPP-4), dar efectele asupra pacienților mai tineri și asupra tipurilor specifice de demență, cum ar fi boala Alzheimer și demența vasculară, rămân neclare.

Despre studiu

Pentru a explora mai profund această posibilitate, cercetătorii au utilizat baza de date a Serviciului Național de Asigurări de Sănătate din Coreea pentru a identifica 110.885 de perechi de adulți cu diabet zaharat tip 2, cu vârste între 40 și 69 de ani, care nu aveau demență la momentul începerii tratamentului cu fie un inhibitor SGLT-2, fie un inhibitor DPP-4, între 2013 și 2021. Participanții au fost potriviți după vârstă, sex, utilizarea metforminei și riscul cardiovascular de bază și au fost urmăriți pentru o perioadă medie de 670 de zile pentru a se observa cine dezvoltă demență.

De asemenea, s-au luat în considerare factori potențial influenți precum caracteristicile personale, nivelul de venit, factorii de risc subiacenți pentru demență, alte afecțiuni și utilizarea altor medicamente.

În perioada de urmărire, au fost identificați 1.172 de participanți cu demență nou diagnosticată. Ratele de demență au fost de 0,22 la 100 de persoane-ani pentru cei care au utilizat inhibitori SGLT-2, comparativ cu 0,35 pentru cei care au utilizat inhibitori DPP-4, ceea ce corespunde unei reduceri de 35% a riscului de demență asociat utilizării inhibitorilor SGLT-2.

În plus, cercetătorii au constatat o reducere de 39% a riscului de boală Alzheimer și o reducere de 52% a riscului de demență vasculară asociată utilizării inhibitorilor SGLT-2 comparativ cu inhibitorii DPP-4.

Discuții și concluzii

Efectele benefice ale inhibitorilor SGLT-2 par a fi mai pronunțate cu o durată mai lungă de tratament. De exemplu, o reducere de 48% a riscului de demență a fost observată la tratamentele de peste doi ani, comparativ cu o reducere de 43% pentru tratamentele de doi ani sau mai puțin.

Deși acest studiu oferă rezultate promițătoare, fiind observațional, nu se pot trage concluzii ferme despre relația cauză-efect. Autorii subliniază necesitatea unor studii controlate randomizate pentru a confirma aceste constatări și pentru a explora mecanismele neuroprotectoare ale inhibitorilor SGLT-2.

Cu toate acestea, având în vedere dimensiunea mare a studiului și faptul că acesta se bazează pe date reprezentative național, rezultatele sunt consistente și relevante pentru practicile clinice și pentru politica de sănătate publică. Cercetătorii din Taiwan, într-un editorial asociat, recomandă actualizarea periodică a ghidurilor clinice și a politicilor de sănătate pentru a încorpora cele mai recente dovezi privind beneficiile potențiale ale inhibitorilor SGLT-2, inclusiv reducerea riscului de demență.