Îngrijirea bebelușului în prima lună de viață

Venirea pe lume a unui copil este cu siguranță un eveniment fericit pentru proaspăta mamă, însă euforia ținerii în brațe a bebelușului pentru prima dată este rapid înlocuită de emoțiile și grijile cauzate de îngrijirea noului născut. Prima îmbăiere a bebelușului, îngrijirea corectă a ochilor, urechilor, unghiilor sau nasului micuțului precum și primele vizite la medicul pediatru pot ridica o serie de probleme și întrebări pentru noii părinți. Experiența poate fi însă ușor transformată într-una plăcută prin familiarizarea cu recomandările generale privind îngrijirea corectă a bebelușului în prima lună de viață.

1. Baia

Până la căderea cordonului ombilical, se recomandă așa-numita baie cu buretele, ce presupune curățarea corpului bebelușului cu un burete de baie moale, înmuiat în apă călduță și stors pentru a îndepărta excesul de lichid. Puteți adăuga în apa de baie un săpun pentru bebeluși, având grijă ca pH-ul acestuia să fie neutru pentru a evita iritarea pielii delicate a micuțului. Tamponați ușor pielea bebelușului cu buretele, pornind de la cap și continuând cu restul corpului. O atenție deosebită trebuie acordată zonelor unde pielea formează cute, precum și zonei genitale. După spălarea cu buretele îmbibat cu apă cu săpun, pielea bebelușului trebuie clătită cu apă curată, călduță, și uscată apoi complet prin tamponare cu un prosop moale.

Dacă optați pentru curățarea pielii bebelușului cu un burete, veți avea nevoie de o suprafață plată pe care să o acoperiți cu o pătură sau un prosop moale. În general, măsuța de schimbat bebelușul, un dulap de baie sau chiar și patul sunt locuri potrivite pentru așezarea bebelușului în timpul spălării, cât timp vă asigurați că suprafața e destul de moale și călduroasă. Totodată, aveți nevoie de o cădiță de plastic sau un recipient mai mic în care să puneți apa caldă; dacă spălați bebelușul în baie, puteți folosi direct chiuveta, igienizând-o în prealabil și clătind-o foarte bine pentru a îndepărta orice rest de produs chimic.

Pe lângă acestea, veți avea nevoie de un prosop în care să așezați bebelușul după îmbăiere, întrucât pătura sau prosopul cu care acoperiți suprafața de sub bebeluș se vor uda. Puteți usca pielea bebelușului și cu vată sau discuri de bumbac, iar pentru zona genitală puteți folosi șervețele speciale pentru bebeluși. Asigurați-vă că aveți la îndemână un scutec curat și hainele bebelușului, pentru a evita îmbolnăvirea acestuia.

După căderea cordonului ombilical, fapt ce se poate produce în primele trei săptămâni de viață ale bebelușului, puteți începe băile „clasice”, frecvența recomandată a acestora fiind de 2-3 ori pe săptămână. Deși băile zilnice nu sunt necesare în cazul nou-născuților, este important ca pielea acestora să fie menținută curată prin curățarea zilnică cu un burete, conform procedurii descrise anterior.

Pentru a vă asigura că apa nu este prea fierbinte pentru pielea sensibilă a bebelușului, testați temperatura acesteia pe partea internă a antebrațului. În mod ideal, temperatura apei nu trebuie să depășească 49°C. La fel de important este să mențineți o temperatură agreabilă – 22°-26°C - în camera în care îmbăiați bebelușul.

Întrucât bebelușul nu este suficient dezvoltat pentru a putea sta singur în cădița de baie, trebuie să-i susțineți întotdeauna capul și corpul cu o mână, pentru a preveni alunecarea. Bebelușul nu trebuie să rămână singur în cădița de baie. De asemenea, este indicat ca nivelul apei în cădiță să nu depășească 8 cm, iar suprafața din jurul cădiței să fie acoperită cu un material care nu alunecă.

Rețineți că zonele cele mai importante la un bebeluș sunt fața, gâtul, axila – în special unde se formează cute de piele – și zona genitală, prin urmare acestea trebuie spălate sau curățate cel mai frecvent. Totodată, părul bebelușului trebuie spălat, mai ales dacă micuțul dezvoltă așa-numita crustă de lapte, sau dermatita seboreică infantilă, caracterizată prin apariția unor coji galbene, groase și aspre, pe pielea scalpului. Evitați totuși îmbăierea zilnică a bebelușului întrucât poate usca pielea și altera bariera protectoare naturală a acesteia, cu rolul de a proteja bebelușul de factorii externi nocivi.

Cu toate că momentul zilei în care să efectuați baia bebelușului nu este prestabilit, este de preferat să alegeți o oră la care vă puteți dedica întreaga atenție îmbăierii. Unii părinți preferă să spele bebelușul dimineața, când acesta este mai cooperant, însă ritualul poate fi perfect și pentru calmarea bebelușului în vederea unui somn liniștit pe timpul nopții.

Cât privește cădița pentru îmbăierea bebelușului, atât cele din plastic cât și bazinele gonflabile sau chiuvetele clasice din baie sau bucătărie sunt opțiuni potrivite, cât timp suprafața acestora e acoperită cu un prosop moale și gros sau cu un burete gros înainte de așezarea bebelușului.

2. Îngrijirea pielii bebelușului

Pielea noului născut este foarte sensibilă, astfel că pe lângă baia în sine, o importanță deosebită o au și produsele pe care le folosiți la igiena corporală a bebelușului. Deși nu este neapărat necesară folosirea unui săpun special la îmbăierea bebelușului, apa curată fiind suficientă pentru nou-născuți, în cazul în care optați pentru un astfel de produs este indicat să folosiți un săpun delicat și hidratant. Evitați produsele parfumate și băile de spumă și uscați pielea noului născut imediat după baie, cu un prosop curat și moale.

Nu e nevoie să aplicați loțiuni speciale după baie, întrucât pielea bebelușului este hidratată suficient în timpul îmbăierii – dacă totuși doriți să aplicați o loțiune după spălare, optați pentru un produs hipoalergenic. Nu folosiți decât produse special create pentru bebeluși, pentru a evita iritațiile și apariția de umflături, erupții sau mâncărimi.

Limitați expunerea noului născut la soare până la vârsta de 6 luni și nu vă speriați dacă bebelușul are corpul acoperit de perișori și o substanță lipicioasă, alb-cenușie, în primele zile de la naștere. Denumită vernix caseosa, aceasta are rolul de a proteja pielea noului născut la trecerea prin canalul nașterii precum și postnatal, și dispare în general în câteva zile.

În prima lună de viață poate apărea și acneea neonatală, caracterizată prin apariția de mici pustule – umflături de dimensiune mică, cu o colecție de puroi, sau papule – umflături roșii, mici și solide. Nu e nevoie de un tratament special pentru îndepărtarea acestora, întrucât în cele mai multe cazuri, bubițele dispar de la sine în 6-7 săptămâni. Acneea neonatală nu reprezintă o boală a copilului, ci este rezultatul prezenței unor hormoni materni restanți în corpul noului născut, hormoni ce stimulează glandele sebacee încă imature ale bebelușului.

Nu stoarceți și nu folosiți produse farmaceutice destinate tratării acneei pentru îndepărtarea acestor pustule și papule, întrucât puteți agrava situația. Totodată, nu trebuie să vă îngrijorați dacă pielea bebelușului prezintă pete de culoare mai închisă sau rozii, acestea fiind foarte comune și dispărând în general în câteva luni, până la un an.

Acordați însă o atenție deosebită schimbării scutecelor bebelușului, întrucât întârzierea schimbării acestora poate cauza iritații și infecții. Indiferent dacă optați pentru scutece clasice, refolosibile, sau pentru cele de unică folosință, este important să igienizați pielea bebelușului în mod corect la fiecare schimbare, curățând mai ales zonele unde se formează cute de piele și aplicând întotdeauna un unguent sau o loțiune după ce ștergeți zona genitală.

Puteți folosi o cârpă umezită sau șervețele umede pentru bebeluși, după curățare fiind important să uscați pielea nou-născutului întrucât umezeala favorizează iritațiile. Asigurați-vă că aveți întotdeauna la dispoziție două scutece noi și un recipient pentru aruncarea celui murdar.

3. Îngriijrea cordonului ombilical

Cordonul ombilical are rolul de a asigura legătura dintre mamă și făt în perioada de dezvoltare intrauterină, precum și de a asigura transportul nutrienților către bebeluș. După naștere, cordonul este îndepărtat, lăsând în urmă un bont care se va usca și va cădea de la sine în 1-3 săptămâni.

Îngrijirea bontului ombilical se realizează după cum am amintit anterior, prin băi de burete sau clasice, cu menținerea uscată a pielii bebelușului, însă este necesară și curățarea zilnică a zonei ombilicale cu apă oxigenată sau alcool medicinal și folosind o cârpă moale, vată sau o compresă sterilă. După igienizare, este recomandat să aplicați un unguent antibiotic – indicat de medicul pediatru – și să vă asigurați că zona rămâne liberă.

Nu aplicați plasturi întrucât pot irita pielea și duce la acumularea de bacterii. Zona ombilicală trebuie să rămână liberă pentru a permite uscarea rapidă a bontului și căderea sa naturală. La unii bebeluși, după căderea bontului, pielea rămâne ușor iritată sau sângerează; aceste situații sunt normale și dispar în general în câteva zile, dacă este menținută în continuare igiena corectă.

4. Îngriijrea unghiilor bebelușului

O altă problemă delicată în îngrijirea bebelușului în prima lună de viață o reprezintă tăierea unghiilor. Mai moi și mai flexibile decât unghiile adultului, cele ale bebelușului sunt însă suficient de ascuțite pentru a produce zgârieturi și a irita pielea micuțului, astfel că tăierea lor previne micile accidente de acest tip.

Unghiile de la mâinile noului născut cresc foarte repede și e posibil să fie nevoie să le tăiați de mai multe ori săptămânal, pe când cele de la picioare necesită în general tăierea mai puțin frecventă. Puteți tăia unghiile bebelușului după baie, când sunt mai moi, sau în timpul somnului, pentru a evita lovirea nou-născutului ce poate deveni agitat în timpul manevrei.

Nu tăiați unghiile micuțului cu unghiera dumneavoastră, ci folosiți o forfecuță specială sau o unghieră pentru bebeluși, care este mult mai delicată și adaptată degetelor mici ale copilului. Îndepărtați ușor pielea din vârful degetului de unghie în momentul tăierii, pentru a evita lezarea țesutului. Încercați să tăiați unghiile urmărind curba naturală a vârfurilor degetelor pentru mâini și urmând o linie dreaptă pentru unghiile de la picioare, pilind apoi vârfurile cu o pilă specială pentru bebeluși.

5. Îngrijirea ochilor nou-născutului

Cu toate că noul născut nu poate distinge încă imaginile în prima lună după naștere și ochii săi percep mai cu seamă lumini și umbre decât îmagini în sine, îngrijirea ochilor bebelușului în această perioadă este la fel de importantă ca îngrijirea pielii sau unghiilor. Simțul văzului se dezvoltă treptat la nou-născut, bebelușul ajungând să vadă asemeni adulților abia la vârsta de 8-10 luni. Aceasta se întâmplă nu din cauza dezvoltării incomplete a ochilor, ci pentru că la nou-născut creierul nu este încă suficient dezvoltat pentru a procesa corect informația vizuală primită.

Nu reprezintă o problemă medicală faptul că bebelușul poate privi uneori, în prima lună, cu ochii încrucișați – condiție denumită strabism, însă dacă aceasta persistă după vârsta de două luni, este bine să consultați un oftalmolog. Încrucișarea privirii și deplasarea pupilelor spre marginile exterioare ale ochilor sunt comune nou-născuților, întrucât ochii lor nu sunt încă sincronizați. Abia în a doua lună de viață ochii încep să lucreze împreună, bebelușul distingând și focalizând obiecte aflate la distanțe mai mari de 20 cm.

Deși incomplet dezvoltat, simțul văzului ajută bebelușul chiar și în primele luni de viață să își coordoneze mișcările și să găsească obiectele prin vizualizare și pipăire, astfel că este foarte important să păstrați o igienă corectă a ochilor micuțului. În general este suficientă curățarea ochilor închiși cu o cârpă moale sau un tampon de bumbac înmuiat în apă călduță și stors pentru a îndepărta excesul de fluid. Ochii bebelușului trebuie șterși de la colțul intern spre colțul extern, prin mișcări delicate.

În cazul în care nou-născutul prezintă secreții frecvente și acumulare de mucus galben în colțul intern al ochilor, este posibil să aibă canalele lacrimale înfundate. Desfundarea acestora trebuie făcută după vârsta de 1 lună, de către oftalmolog. Totuși, ceea ce puteți face acasă este să masați foarte ușor pielea din colțul intern al ochilor cu un tampon din bumbac îmbibat în apă călduță, imediat după baie, pentru a stimula deschiderea canalelor lacrimale.

Ochii bebelușului se vor curăța singuri, astfel că nu e nevoie să faceți mai mult decât am amintit anterior. Nu spălați pleoapele cu prea multă apă, doar ștergeți-le pentru a evita pătrunderea lichidului în ochi, și nu aplicați niciodată săpun sau șampon pe pleoapele bebelușului în prima lună de viață, indiferent de natura produselor folosite. De asemenea, nu încercați să tratați acasă ochii roșii, umflați sau cu secreții abundente - adresați-vă pediatrului, întrucât bebelușul poate avea o infecție pentru care poate fi nevoie de un antibiotic sub formă de picături sau gel.

6. Îngrijirea nasului noului născut

Cât privește îngrijirea nasului la bebelușul în vârstă de câteva zile, până la o lună, recomandările generale sunt aceleași ca și pentru ochi: nasul nou-născutului se curăță singur, fiind necesară doar îndepărtarea secrețiilor din exterior cu o cârpă moale sau un șervețel pentru bebeluși. Nu este indicat să inserați servețelul și niciun alt obiect în nările bebelușului pentru a îndepărta secrețiile, întrucât aceasta poate răni membranele delicate din interiorul nărilor.

În cazul în care se acumulează secreții nazale ce îngreunează respirația, aveți la dispoziție câteva soluții pe care le vom descrie imediat, dar bebelușul se folosește adesea de arma sa naturală împotriva secrețiilor nazale: strănutul. Acesta îndepărtează potențialele blocaje, eliberând nările și permițând nou-născutului să respire normal. Rețineți că bebelușii respiră în general pe nas, nu pe gură, astfel că o congestie nazală poate îngreuna și hrănirea nou-născutului.

Pentru a ușura condiția bebelușului ce prezintă secreții nazale frecvente sau este afectat de o răceală ce îngreunează respirația, administrați-i mai multe lichide – apă sau lapte matern – și folosiți picături saline pentru a curăța nările. Astfel de picături se găsesc în orice farmacie și sunt ușor de aplicat prin pulverizare. Așezați bebelușul pe spate și pulverizați 2-3 stropi de soluție în fiecare nară pentru a curăța pasajele. Unii nou-născuți strănută imediat după aplicarea soluției, o parte din aceasta fiind îndepărtată din nări. Este suficient să îndepărtați cu un șervețel excesul de soluție ce iese din nasul bebelușului.

O alternativă la soluțiile saline o reprezintă băile de abur: lăsați apa fierbinte să curgă în baie pentru câteva minute, pentru ca aerul să devină umed și duceți bebelușul în baie pentru câteva minute. Aburul cald va înmuia secrețiile nazale, făcând mult mai ușoară curățarea nărilor. Evitați însă expunerea prelungită a bebelușului la aburi și sub nicio formă nu faceți baie nou-născutului în duș, cu apă fierbinte, doar pentru a ajuta la desfundarea nărilor acestuia.

Un umidificator de cameră poate fi de asemenea util, întrucât blocarea nasului bebelușului cu secreții uscate este adesea cauzată de aerul prea uscat din camera în care nou-născutul doarme. Puteți să folosiți și un aspirator nazal în loc de soluția salină, acesta fiind special conceput pentru a extrage din nările bebelușului orice secreție care ar putea îngreuna respirația.

7. Îngrijirea urechilor bebelușului

Și urechile bebelușului sunt expuse infecțiilor, prin urmare necesită o îngrijire aparte în prima lună de viață, deși se pot curăța singure. Nu introduceți bețișoare, vată sau soluții sub formă de picături în urechile bebelușului, întrucât acestea pot răni timpanul și afecta dezvoltarea simțului auzului pe termen lung. Este suficient să mențineți curată pielea din afara și din jurul urechii, prin tamponarea cu un șervețel sau cu o cârpă moale îmbibată în apă călduță.

Nu încercați să îndepărtați acasă eventualele dopuri de ceară ce se pot forma și nu aplicați picături pentru adulți pentru a topi dopurile și a permite eliminarea lor naturală din urechile noului născut. Cereți sfatul pediatrului indiferent de cantitatea de ceară care se acumulează în urechile bebelușului, întrucât folosirea bețișoarelor poate agrava situația prin împingerea cerii și mai mult în canalul auditiv extern.

8. Vaccinuri și consultații în prima lună de viață

Bebelușul aflat în primele luni de viață necesită o atenție specială nu doar în ceea ce privește organele externe, ci și în vederea prevenirii unor afecțiuni ce pot apărea pe fondul imunității scăzute a noului născut. Deși în corpul micuțului se găsesc o serie de anticorpi ce au fost transferați de la mamă, în perioada intrauterină, sau ce provin din laptele matern, aceștia pot proteja nou-născutul doar de anumite afecțiuni, astfel că imunizarea bebelușului în primele zile de viață este esențială pentru a ajuta organismul să se protejele de acțiunea dăunătoare a bacteriilor și virușilor.

Primul vaccin ce se administrează în prima zi după naștere este cel contra hepatitei B, urmat de vaccinul contra tuberculozei (BCG), administrat în primele 5-7 zile. Deși necesare pentru stimularea producerii de anticorpi și prevenirea unor afecțiuni, vaccinurile vor determina reacții specifice – febră, ușoara inflamare a zonei de administrare a soluției, înroșirea pielii și apariția unei erupții, precum și schimbarea stării bebelușului într-una mai agitată. Unii nou-născuți au un apetit scăzut după vaccinare sau prezintă scaune moi.

A doua doză a vaccinului împotriva hepatitei B este administrată după vârsta de o lună, astfel că indiferent de starea de sănătate a bebelușului, vizitele la pediatru trebuie realizate lunar în primul an de viață. Astfel de consultații de rutină pot indica din timp eventuale afecțiuni sau probleme în dezvoltarea noului născut, permițând tratarea timpurie a acestora și prevenind complicațiile. Prin urmare, dincolo de grija pe care o arătați micuțului zi de zi, este necesar să vă faceți timp pentru vizitele lunare la medicul pediatru și este recomandat să apelați la acesta ori de câte ori vă confruntați cu o problemă privind îngrijirea bebelușului, începând cu prima lună de viață.