Infecțiile de tract urinar reapar din cauza excesului de antibiotice

Infecțiile de tract urinar (ITU) reprezintă aproximativ 25% din toate infecțiile, făcându-le una dintre cele mai frecvent întâlnite patologii. Mai mult de jumătate dintre femei va avea o infecție de tract urinar cel puțin o dată de-a lungul vieții. Totuși, în prezent ele au devenit din ce în ce mai dificil de tratat, din cauza rezistenței la antibiotice, iar vindecarea se face într-un timp mai îndelungat decât ar fi normal.

O infecție clasică de tract urinar determină usturime la micțiune și poate fi tratată cu antibiotice prescrise de medic, care ucid bacteriile și asigură vindecarea. Totuși, există cazuri în care simptomele revin sau nici măcar nu răspund la tratamentul cu antibiotice. La aproximativ 25% din femeile cu ITU acute simptomele revin la o diferență de șase luni după prima ITU.

La persoanele care au urmat un tratament cu antibiotice există marea probabilitate ca anumite tulpini bacteriene să supraviețuiască, devenind rezistente la antibioticul respectiv. Prin teste de urină, medicul poate afla despre ce bacterie este vorba și poate prescrie o a două rundă de antibiotice cunoscute să distrugă bacteria. Totuși, este posibil ca acestea să nu funcționeze iar medicul să fie nevoit să prescrie alte antibiotice, timpul de vindecare al unei ITU crescând semnificativ.

O infecție de tract urinar recurentă (ITUR) reprezintă apariția a două ITU într-o perioadă de trei luni sau peste trei ITU într-un singur an. Totuși, motivele apariției sunt variate și nu toate ITUR sunt cauzate de bacterii, uneori ele apărând la pacienții cu deshidratare cronică, în special la vârstnicii cu probleme mentale. În acest caz, bacteriile nu sunt eliminate la o rată normală, crescând riscul de ITUR. De asemenea, pacienții purtători de cateter urinar au un risc crescut de ITUR, întrucât bacteriile pot intra în organism pe calea cateterului. Alte categorii de persoane predispuse la ITUR sunt femeile la postmenopauză cu nivele scăzute de estrogen care pot distruge bacteriile bune din flora vaginală. Un risc crescut îl au și pacienții cu disfuncții de golire sau golire incompletă a vezicii urinare, deoarece bacteriile nu sunt eliminate odată cu micțiunea.

Factorii de risc pentru ITU sunt: relațiile sexuale de mai mult de trei ori pe săptămână, cu multiplii parteneri, aplicarea în zona intimă a spermicidelor sau diafragmei, a spray-urilor, deodorantelor sau uleiurilor. Prevenția ITU se poate face prin menținerea igienei zonei intime, prin purtarea unei lenjerii din bumbac, evitarea pantalonilor strâmți și urinarea după actul sexual. Există păreri diferite cu privire la sucul de merișoare pentru ITU dar medicii afirmă că nu există riscuri mari.

Întrebarea este dacă ITUR sunt cauzate de bacteriile rezistente la antibiotice. Dacă o bacterie supraviețuiește la un tratament de antibiotice înseamnă că este rezistentă la medicamentul folosit. Medicii administrează pacienților cu o primă ITU antibiotice relativ slabe, de 3-4 ori pe zi. În cazul în care infecția persistă, sunt prescrise antibiotice mai puternice pe o perioadă mai îndelungată de timp. Anul trecut, la o femeie din America cu ITU s-a raportat rezistență la colistin, unul dintre cele mai puternice antibiotice utilizate, în condițiile în care altele sunt ineficiente în urma rezistenței bacteriene. Acest lucru nu ar trebui trecut cu vederea, întrucât se poate ajunge la un moment dat ca niciun antibiotic să nu își mai facă efectul. Fluorochinolonele, una dintre clasele de antibiotice frecvent utilizate pentru UTI datorită eficenței, dau în prezent randament în proporție de doar 30-50%. Durerea este un simptom care ar trebui investigat deoarece fără tratament, ITU pot cauza disconfort sever, febră și sânge în urină, iar în cazul în care infecția ajunge la rinichi, poate pune viața în pericol.

În fiecare an în America sunt raportate 8 milioane de cazuri de ITU și probabil 10% sunt rezistente la antibiotice.

Rezistența la antibiotice în cazul unei UTI subliniază importanța dezvoltării de noi medicamente care să oprească creșterea bacteriană. În mod obișnuit, ITU și ITUR nu pun viața în pericol și nu sunt contagioase decât în cazul în care este vorba de o boală cu transmitere sexuală. Totuși, creșterea cazurilor de ITUR este un semnal de alarmă că bacteriile sunt un dușman de temut, fiind într-o continuă evoluție.