Importanța menținerii integrității microbiotei intestinale în timpul dezvoltării timpurii

Microbiomul intestinal este alcătuit din microorganisme complexe, aflate în relație de simbioză cu gazda și beneficii bidirecționale. Axa microbiom-intestin-creier reglează dezvoltarea creierului și funcția neuronilor. În cazul unor tulburări ale acesteia, pot apărea boli neuropsihiatrice sau neurodegenerative, pe termen lung.

Procesele de neurogeneză, neuroplasticitate, mielinizare, axonogeneză, precum și permeabilitatea barierei hematoencefalice și neuroinflamația, au fost studiate prin intermediul animalelor de experiență, în studii preclinice. Cercetătorii au remarcat impactul disbiozei microbiene asupra funcțiilor neuronale, dar cu posibilitatea reconstituirii microbiomului de la nivel intestinal și, în consecință, reversibilitatea proceselor.

Medicamentele, antibioticele, dietele și diverse boli pot influența evoluția florei intestinale. Astfel, mai multe studii preclinice au evaluat pe termen lung impactul scăderii numărului de bacterii bune de la nivel intestinal, în raport cu dezvoltarea creierului și a sistemului imun.

Pentru studiu, a fost administrat un mix de antibiotice animalelor de laborator, dar și soluție salină 0, 9%, în trei perioade de evoluție (postnatal, pre-înțărcare, post-încărțare).
A fost remarcat cum expunerea la antibiotice la începutul vieții influențează diversitatea și compoziția microbiomului de la nivelul cecului, existând un rol critic al florei, specific timpului. Mai mult, expunerea la o cură scurtă de antibiotice la începutul vieții duce la pierderea diversității microbiene în adolescență.

Șobolanii tratați cu antibiotice aveau un nivel ridicat de taxoni specifici, cum ar fi Erysipelatclostridium, Blautia, Parabacteroides, Bifidobacterium și Anaerostipes, aceștia fiind asociați depresiei, conform unor alte studii. Pe de altă parte, o serie de taxoni precum Alistipes, Odoribacter, Lachnospiracea și Bacteroides, aflați în număr scăzut în intestin, ar duce la tulburări de dispoziție și producerea unor stări inflamatorii.

În concluzie, autorii studiului au demonstrat cum o perioadă scurtă de expunere la antibiotice încă de la începutul vieții poate modifica în mod semnificativ compoziția microbiomului intestinal aflat în curs de dezvoltare. Acest proces influențează comportamentul, dezvoltarea neuronală și anumite funcții imune.