Impactul biologic sever al adsorbției medicamentelor în nanoplastice

Degradarea plasticelor generează particule de diverse mărimi, forme și compoziții, cunoscute sub numele de microplastice și nanoplastice (MNP). Aceste particule sunt omniprezente în mediul înconjurător și, prin mecanisme încă neînțelese complet, pătrund în organismele vii, ajungând până la nivel celular. Studiile recente subliniază necesitatea reducerii expunerii la aceste particule, având în vedere riscurile semnificative pentru sănătate și mediu.

Interacțiunile microplasticelor și nanoplasticelor cu medicamentele

Nanoplasticele pot adsorbi diverse substanțe, inclusiv medicamente, transportându-le în organismele vii prin efectul „calului troian”. Un exemplu îngrijorător este adsorbția medicamentelor antimicrobiene pe MNP, care poate crește rezistența bacteriană la antibiotice. Aceasta este o problemă majoră de sănătate publică, având în vedere că infecțiile comune devin tot mai greu de tratat.

Studiul interacțiunii dintre tetraciclină și nanoplastice

Recent, s-au investigat interacțiunile dintre tetraciclină, un antibiotic esențial pe lista OMS, și diferite tipuri de nanoplastice. Tetraciclina are o afinitate de a se lega de polimeri precum polietilena (PE), polipropilena (PP), polistirenul (PS) și clorura de polivinil (PVC), modificând structura MNP și influențând potențial eficacitatea și distribuția medicamentului.

Cercetătorii au fost folosite metode chimice teoretice și biologice moleculare pentru a caracteriza interacțiunile tetraciclinei cu nanoplasticele și pentru a observa cum activitatea biologică a medicamentului este alterată de prezența acestor poluanți. Studiul de la MedUni Vienna a inclus simulări de dinamică moleculară pentru a explora spațiul conformațional al sistemelor macromoleculare și experimente in vitro pentru a evalua efectele biologice ale interacțiunilor.

Rezultate

Interacțiunile dintre tetraciclină și diverse tipuri de nanoplastice au arătat că PVC și PS sunt cei mai puternici adsorbanți, urmați de PP și PE. De asemenea, s-a observat că tetraciclina își modifică activitatea biologică în prezența nanoplasticelor, ceea ce poate avea implicații serioase pentru eficacitatea tratamentelor medicamentoase.

Studiul subliniază necesitatea unei înțelegeri mai profunde a interacțiunilor dintre nanoplastice și medicamente pentru a evalua corect riscurile asociate sănătății umane și mediului. Rezultatele indică faptul că nanoplasticele nu doar că transportă medicamente, dar pot și modifica modul în care acestea acționează în organism.

Concluzii

Descoperirile sugerează că interacțiunile medicament-nanoplastic pot juca un rol semnificativ în dinamica tratamentelor medicale și în răspândirea rezistenței la antibiotice. Este esențial să se continue cercetările pentru a defini strategii eficiente de gestionare a riscurilor asociate cu prezența nanoplasticelor în mediu și organism.

sursa: News Medical