Hipoxia la copil

Hipoxia la copil reprezintă o problemă de sănătate gravă, care poate avea consecințe pe termen lung și care necesită o evaluare și un tratament prompt și adecvat. Copiii, comparativ cu adulții, sunt mai susceptibili la hipoxie, deoarece sistemul lor respirator și cardiovascular este încă în curs de dezvoltare și poate fi mai vulnerabil la deficiențe de oxigen. (1, 2)

Hipoxia cerebrală (condiție caracterizată prin scăderea cantității de oxigen care ajunge la creier) poate să apară inclusiv înainte, în timpul sau după naștere, în cazul nou-născuților. Condiția poartă denumirea de encefalopatie hipoxic-ischemică perinatală (EHIP) și este cauzată în general de probleme ale placentei sau ale cordonului ombilical, infecții maternale sau de hipotensiunea arterială maternă. Indiferent de tipul de hipoxie și de momentul apariției sale, este important să se acționeze prompt și să se solicite ajutor medical de specialitate. (2, 3, 4)

Ce este encefalopatia hipoxic-ischemică perinatală și cum este diagnosticată?

Encefalopatia hipoxic-ischemică perinatală este o afecțiune care apare pe fondul lipsei de oxigen și/sau a fluxului sanguin redus la nivelul creierul unui nou-născut. Condiția poate cauza daune cerebrale și poate duce la probleme de dezvoltare și afectare a funcțiilor cerebrale. În unele situații, EHIP poate fi cauzată de hipoxia perinatală, însă nu toți copiii care suferă de hipoxie dezvoltă EHIP. (2, 3, 4)

Semnele comune de hipoxie la nou-născuți includ:

• respirație rapidă sau dificultăți de respirație;
• cianoza (bebelușul poate prezenta o nuanță albastră sau violet în jurul buzelor, nasului sau a degetelor);
• bradicardie (scăderea frecvenței cardiace sub 100 de bătăi pe minut);
• convulsii (mișcări musculare involuntare și necontrolate ale corpului);
• somnolență sau slăbiciune;
• lipsa mișcării fetale sau a reflexelor;
• refuzul de a mânca.

Diagnosticul de encefalopatie hipoxic-ischemică perinatală (EHIP) se poate stabili prin examinarea fizică a bebelușului, precum și prin teste de imagistică (utilizate pentru a evalua eventualele leziuni cerebrale sau modificări ale structurii cerebrale care pot indica EHIP). Testele sanguine pot fi necesare pentru a evalua nivelul de oxigen și dioxid de carbon, cât și funcția hepatică și renală, nivelurile de acid lactic și electroliți. (3, 4)

Ce este hipoxia?

Hipoxia este o stare patologică caracterizată prin incapacitatea organismului de a obține suficient oxigen pentru a menține funcțiile vitale ale țesuturilor și organelor. Comparativ cu encefalopatia hipoxic-ischemică perinatală, care apare ca urmare a unui aport insuficient de oxigen și sânge în timpul nașterii sau imediat după aceasta, hipoxia poate să apară inclusiv pe parcursul dezvoltării copilului. (1, 2)

Care sunt consecințele neglijării hipoxiei?

În funcție de durata și gravitatea hipoxiei, efectele asupra organismului pot fi minore sau severe. De exemplu, hipoxia acută poate duce la pierderea conștiinței, în timp ce hipoxia cronică poate duce la afectare cognitivă, insuficiență cardiacă sau boli pulmonare cronice.

În cazul copiilor, consecințele neglijării sau tratării într-un mod superficial sau inadecvat a hipoxiei pot include:

• daune cerebrale permanente (hipoxia poate afecta dezvoltarea cognitivă, motorie și emoțională a copilului);
• probleme respiratorii (cum ar fi astmul sau boala pulmonară obstructivă cronică);
• probleme cardiace (cum ar fi insuficiența cardiacă);
• probleme de dezvoltare (hipoxia poate afecta dezvoltarea generală a copilului, inclusiv creșterea și dezvoltarea fizică și mentală).

Consecințele pot fi, de asemenea, unele psihologice, deoarece lipsa de oxigen poate afecta funcționarea creierului și a sistemului nervos central. (1, 5)

Ce presupune tratamentul pentru hipoxia la copil?

Tratamentul pentru hipoxie la copil poate varia în funcție de cauza hipoxiei, gravitatea simptomelor și vârsta copilului. În general, tratamentul își propune îmbunătățirea aportului de oxigen și asigurarea unei bune circulații sanguine. În cazul hipoxiei acute, care poate fi cauzată de o infecție, o leziune traumatică sau o afecțiune respiratorie, este important să se ofere copilului oxigen suplimentar și, uneori, ventilație mecanică. În cazurile mai grave, copilul poate fi internat în secția de terapie intensivă. (1, 2, 4)

În cazul hipoxiei cronice, care poate fi cauzată de o afecțiune cronică a plămânilor, cum ar fi astmul sau boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), tratamentul poate include administrarea de medicamente pentru îmbunătățirea funcției pulmonare sau oxigenoterapie cronică (tratament care presupune administrarea de oxigen suplimentar pentru perioade prelungite de timp, de obicei mai mult de 15 ore pe zi). (1, 2, 6)

În cazul encefalopatiei hipoxice-ischemice perinatale (HIE), tratamentul poate include terapia hipotermică, care constă în scăderea temperaturii corpului copilului la o temperatură mai mică decât cea normală, în primele ore după naștere. Terapia hipotermică poate ajuta la reducerea inflamației și la protejarea creierului de eventualele leziuni. (3, 4)

În orice caz, tratamentul pentru hipoxie la copii trebuie să fie personalizat și să fie adaptat la nevoile individuale ale copilului. Este important să se solicite sfatul medicului în cazul în care se suspectează prezența simptomelor de hipoxie la copil. (1, 4)