Gheoculescu (Iamandi) Elena - Cabinet de Psihologie

În spatele lovirii copilului sunt multe motive. Uneori copilul lovește pentru că nu are suficiente abilități de a-ți gestiona emoții sau nu știe cum să le exprime într-un mod acceptabil din punct de vedere social. Este posibil ca limbajul sau controlul impulsurilor să nu fie suficient dezvoltat. La fel de probabil este ca el să lovească fără să gândească la consecințele pe care le are acest comportament. Uneori copilul lovește în încercarea de a obține ceea ce vrea sau când adultul îi spune ”NU” și crede că lovind îl va detemina să își schimde decizia.

 

Când un copil mic lovește, țipă sau mușcă creierul emoțional a preluat controlul. În acel moment poate râde copios (este o formă de descărcare emoțională) sau se poate ca expresia lui facială să nu transmită nici o emoție. În acel moment copil are nevoie ca tu să îți folosești ambele zonele ale creierului, atât cea rațională, cât și cea emoțională. Are nevoie să-l înțelegi și empatizezi cu el pentru a-l ajuta să-și exprime într-un mod sănătos emoția, transformând astfel acel moment într-o situație de învățare pentru viitor.

Care sunt cauzele lovirii la copil ? De ce lovesc copiii?

Ce poți face?

Copilul mic nu conștientizează că rănește și celălalt poate simți durere când este lovit. Creierul rațional este în plină dezvoltare, pe când creierul emoțional, unde își au sediul și impulsurile este activ. Îi este greu să se pună în locul celuilalt și mai ales să își oprească singur impulsul de aceea are nevoie de sprijin și ajutor din partea ta.

 

De ce lovește copilul?

 

Răspunsul la această întrebare depinde în funcție de context și de nivelul de dezvoltare al copilului, însă de cele mai multe ori se încadrează în motivele de mai jos:

 

 

• Încearcă să comunice ”CEVA” – o nevoie, o dorință, o emoție. Vrea să spună ceva, dar nu știe ce și cum. Poate că este plictisit, îi este foame sau este obosit. Uneori copilul poate fi copleșit de bucurie. Poate simți o bucurie atât de intens, încât să nu încapă într-un corp atât de mic și să o descarce, într-un mod neacceptat social, lovire. Abilitățile verbale ale copilului sunt în plin proces de dezvoltare , ceea ce uneori poate face dificil exprimarea emoțiilor. Atunci când simte frustrare sau nu este de acord cu ceea ce se întâmplă copilul își poate folosi corpul pentru a-și arăta nemulțumirea, ceea ce înseamnă că poate lovi sau chiar mușca.
• Își apără teritoriul. Poate că și tu ai văzut un copil care își lovește prietenul când se joacă. De ce? Care este motivul? Un copil sau mai mulți îi iau jucăriile fără să îi ceară voie, îl întrerup, nu îl ascultă sau pur și simplu îi invadează spațiul. Poate că el nu știe să spună ”STOP”, ”Oprește-te”, ”A mea”, ”Odată tu, odată eu, pe rând” sau poate că celălalt să nu înțeleagă. A nu reacționa sub impulsul momentului, necesită exercițiu. Copilul reușește să-și stăpânească impulsul când devine conștient de emoții și când mai crește.
• Se teme că nu va fi acceptat în grupul în care vrea să se integreze. Nu reușește să se simtă acceptat de către ceilalți.
• Are o zi mai puțin bună. Chiar dacă are o zi liberă, în care se joacă și se simte bine, copilul se poate simți îngrijorat și nu știe cum să spună și ce să facă cu grijile lui. Fiecare copil este unic și minunat, este un adevăr pe care nimeni nu îl poate contesta. La fel de adevărat este că și un copil de la care te aștepți mai puțin să lovească într-o zi.
• Are nevoie de atenție.
• Imită pe cineva. Un frate, un adult reprezentativ, un personaj din desene animate sau un actor dintr-un film pot fi modele pe care copilul să se imite în anumite momente.
• Încearcă lucruri noi sau provoacă. Testează limitele. Copilului mic îi place să exploreze și să observe relația dintre cauză și efect: ”Dacă fac asta, ce se va întâmpla?” , ”Dacă eu fac așa, tu cum vei face?”. De aceea este foarte importantă răbdarea răbdărilor și să îi ajutăm pe copiii să-și dezvolte abilitățile sociale foarte devreme.
• Are nevoie de spațiu, se simte înghesuit. Când se simte încolțit, când simte că nu are scăpare, ca formă de apărare copilul poate lovi sau mușca. În felul acesta încearcă să scape, să iasă din acea zonă. Frica îl poate face să lovească. Uneori poate chiar să rândă atunci când lovește și nu înseamnă nu nu simte, că este ”nesimțit” cum se spune în limbaj popular, ci că încearcă să se elibereze de tensiunea provocată de emoție, înainte de a lovi.

 

Ce poți face? Propuneri și probabile soluții.

 

Uneori cu toată răbdarea răbdării răbdărilor sunt momente în care este nevoie să accept că anumite situații sunt dificile sau ma iau prin suprindere. O îndrumare generală care funcționează atât în relație cu copilul meu, cât și relație cu alți copii cu care lucrez, este să mă cobor la nivelul copilului, să îl privesc în ochi și să îi spun cu o voce calmă și fermă: Nu lovi, este dureros. Folosește-ți cuvintele: vreau și eu, odată eu, odată tu. ” Critica sau explicarea expresivă în acel moment îl poate plictisi pe copil, îl poate plictisi pentru că nu înțelege tot discursul ținut, îl poate frustra că tot nu obține ceea ce își dorește, îl poate încuraja să se comporte le fel pe viitor pentru că te-ai oprit din ceea ce făceai, îl privești în ochi, poate chiar îl și ții în brațe.

 

Încearcă să vezi dincolo de comportament și să cauți o soluție.

 

Identifică motivul. Cu cât copilul este mai mic sau dacă nu ai fost prezent în acel moment poate fi dificil să găsești motivul, însă nu imposibil. Cu exercițiu, orice este posibil. Lovește pentru că cineva i-a luat jucăria preferată, fix în momentul în care el se simțea foarte bine? Îi este foame? Este obosit? Sau poate vrea o gustare? Ajut-l să pună în cuvinte ceea ce simte. Să ajungă de la gesturi la cuvinte. Dacă aruncă sticla cu apă/ gustarea sau jucăria pentru că nu este ceea ce își dorește. Ajut-l să spună: Vreau..... .

Observă ce îl face să lovească și acționează prevenitv. Asigură-te că are un somn odihnitor, că este hrănit și că este pregătit din timp pentru ceea ce urmează să se întâmple.

Fă-ți un obicei din a observa ceea ce face bun și spune-i în cuvinte. De cele mai multe ori când copilul lovește, țipă, trântește, dă cu pumnii, lovește, se lovește, ca și părinte te oprești din ceea ce faci și te așezi lângă el și îi acorzi atenție, te conectezi cu el. Te-ai gândit vreodată că acesta poate fi un mod de a te chema lângă și cu el? În jurnalul lui mulțumesc, un program de dezvoltare personală pe care eu îl conduc, tocmai aceasta este provocarea de a observa ceea ce este bun în viața ta, inclusiv în relația cu copilul tău.

Dă dovadă de empatie și fi un exemplu nu doar în situațiile de criză. Copiii imită și nu au un control al impulsurilor la fel de bun ca și al adulților. Modul în care vorbești și te comporți cu ceilați sunt modele pentru el. Pe de altă parte copilul are o înțelegere limitată în ceea ce privește modul în care comportamentul lui îi afectează pe ceilalți. ”Ai lovit-o pe Amira și ea se simte tristă. Prietenii vorbesc și găsesc soluții. Spune-i că știi că uneori îi este greu spună ce vrea, să își aștepe rândul, să ceară și să accepte un refuz, însă este nevoie să vorbească pentru a se înțelege cu prietenii lui.

Lovitul vine natural la copilul mic, putem să acceptăm emoția, dar nu și comportamentul. ”Stop! Nu te pot lăsa să faci asta. Când lovești doare.” Conectează-te emoțional cu el. De cele mai multe ori când copilul este furios și lovește, părintele se oglindește în starea copilului și începe, la rândul său să simtă un amalgam de emoții. Este absolut normal să plângă, să simtă emoții. Lasă-l să se descarce prin plâns și după aceea apelează la explicații raționale.

Un copil care se simte văzut, auzit, înțeles și acceptat necondiționat de comportamentul său va fi mai dispus să coopereze și să-și exprime emoția într-un alt mod. ”Nu îmi place că m-ai lovit. Mă doare. Sunt aici cu tine și vreau să te ajut să nu se mai întâmple asta. Te iubesc! Mulțumesc!

Jucați-vă cu emoțiile și dezvoltați abilități de rezolvare a emoțiilor. Puteți să folosiți marionetele pentru joc de rol, seturile de cartonașe cu expresii faciale sau să te prefaci că ești un alt copil care i-a luat jucăria preferată. Lasă-i spațiu pentru a vedea dacă vine cu soluții dacă nu, propune-i alternative. Încurajați-l pe copil să citească o carte, să inpire și să expire adânc, să spună în cuvinte ce îl deranjează.

Monitorizează consumul media. Este important să știi la ce se uită copilul tău. Chiar și atunc când crezi că nu este atent, el poate suprinde anumite momente și le poate imita. Expunerea în mod excesiv la lumea virtuală din copilărie îl face să preia modele comportamentale de acolo și să le transpună în lumea reală.

Evită să-l lovești. Copil va deveni confuz. Una spui și alta faci. Noi tindem să facem mai mult ceea ce vedem la ceilalți, la fel și copiii. Dezvoltă-ți propria răbdare, fii conștientă de propriile emoții și găsește-ți propriile strategii de a face față mai ușor momentelor speciale.

Apelează la un specialist. Dacă ai încercat multe variante și nu au funcționat, mersul la un specialist poate fi o soluție. O evaluare psihologică și un plan terapeutic personalizat pentru copil și familie este un real ajutor și poate face diferența atât în viața copilului, cât și în atmosfera de acasă sau din societate.

Înscrie-l la un grup de dezvoltare personală special creat pentru copii. Un spațiu sigur special creat îl poate ajuta pe copil să învețe împreună cu alți copiii, maniere adaptative de comportament, se poate simți înțeles și acceptat.

 

Tu ce faci când copilul tău lovește?

 

Elena Gheoculescu psiholog și psihoterapeut 

0726 944 677