Ftalaţii: un nou studiu ce analizează efectele DiNP asupra colonului

Ftalaţii sunt utilizaţi în confecţionarea de piele artificială, încălţăminte, ambalaje de plastic sau produse de igienă personală. Unul dintre derivaţi, diizononilftalat (DiNP) este integrat în hainele de vinil şi materiale de construcţii. Nu se cunoaşte dacă şi cum poate afecta organismul uman. Din acest motiv, într-un studiu recent s-a investigat efectul DiNP asupra micromediului din colon.

DiNP a înlocuit di (2-etilhexil) ftalatul (DEHP) despre care se cunoştea că afectează aparatul reproducător feminin. Pentru a vedea cum afectează flora, imunitatea locală şi pereţii colonului s-au folosite diferite doze de DiNP. „Am lucrat cu doza la care sunt expuşi muncitorii (20µg/kg) şi cu una mai mare (200µg/kg) la care pot fi expuşi copiii. Surprinzător, tocmai ei sunt cei mai expuşi, deoarece se târăsc pe covoare şi iau în gură jucării care pot conţine ftalaţi. ”afirmă Karen Chiu.

În studiu s-au introdus loturi control de femele de şoarece ce au primit ulei alimentar şi loturi ce au primit diverse doze de DiNP. După 10 zile animalele au fost eutanasiate şi s-a analizat colonul fiecăruia. „În lotul cu DiNP am văzut distrugeri tisulare cauzate de infiltraţia celulelor imune. Secţiunile de colon în mod normal prezintă falduri şi straturi musculare destul de groase. La şoarecii expuşi au lipsit faldurile, iar straturile musculare erau anormale şi cu grosimi variabile. ”adaugă Chiu. Observaţiile au fost confirmate şi de analiza moleculelor eliberate de celulele afectate. „Am măsurat valorile diferiţilor markeri asociaţi cu inflamaţia precum molecule de adeziune intercelulară sau factori de necroză tumorală. Erau diferite faţă de loturile control. Deşi au roluri diferite, nu se ştie de ce unii cresc, iar alţii scad.” spune Chiu.

S-a mai studiat şi impactul asupra florei bacteriene colonice prin secvenţierea unor subunităţi de ARN ribozomal 16S. Se pare că două genuri bacteriene au fost afectate. Lachnoclostrium a fost prezentă în lotul cu doza de 200µg/kg şi absentă în celelalte, iar Blautia a lipsit în lotul de 200µg/kg şi a fost prezentă în loturile cu doza de 20µg/kg şi loturile control.

S-a mai descoperit că există însă 3 bacterii care tolerează DiNP şi se pot dezvolta în medii cu acest compus. E vorba de Desulfitobacterium hafniense, Paenibacillus barengoltzii şi Proteus mirabilis. Ultima este frecvent întâlnită în infecţii urinare. „Următorul pas e să identificăm enzimele care au capacitatea de a degrada DiNP şi să vedem dacă ele pot altera echilibrul hormonal la şoareci.” adaugă Chiu. „Vrem să analizăm şi expunerea cronică la DiNP, deoarece este o realitate pentru om, iar studiul nostru a cercetat numai efectele pe termen scurt. Suntem interesaţi să aflăm dacă prin intermediul DiNP modificările din intestin cauzează problemele reproductive.” spune prof. Jodi Flaws.

sursa: Science Daily