VIATA TA are o valoare inestimabila. Dar cat VALOREAZA... viata mea!

Un bărbat s-a dus la Dumnezeu și l-a întrebat:
– Cât valorează viața mea?
Dumnezeu i-a dat o piatră și i-a răspuns:
– Află valoarea acestei pietre, însă încearcă să nu o vinzi!
Omul a luat piatra și a plecat. Pe drumul său a întâlnit un bărbat ce vindea portocale, așa că l-a întrebat pe acesta cât crede că valorează piatra lui. Vânzătorul a văzut piatra strălucitoare, a analizat-o și a spus:
– Îmi dai piatra și eu îți dau la schimb 12 portocale.
Bărbatul și-a cerut scuze și a spus că Dumnezeu i-a cerut să nu o vândă, așa că a plecat mai departe. După puțin timp a întâlnit un vânzător de legume:
– Cât crezi că valorează această piatră? – a întrebat bărbatul.
Vânzătorul a luat piatra, s-a uitat la ea și i-a spus:
– Îți dau un sac de cartofi la schimb.
Omul și-a cerut din nou scuze și i-a spus că nu o poate vinde, apoi a plecat din nou la drum. După un timp a ajuns în fața unui magazin de bijuterii. A intrat și l-a întrebat pe bijutier cât valorează piatra lui. Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atenție și i-a spus:
– Îți dau 50.000 de dolari pentu această piatră.
Când bărbatul a dat din cap, bijutierul a spus:
– Bine, bine… îți ofer 500.000, numai dă-mi piatra.
Omul a explicat că nu poate vinde piatra și a plecat din nou la drum. Peste puțin timp a dat de un magazin cu pietre prețioase. A mers la vânzător și l-a întrebat care este valoarea pietrei sale. Vânzătorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea și a analizat-o cu mare atenție.
– De unde ai această piatră neprețuită? – a întrebat el. Chiar dacă aș vinde întreaga lume și toată viața mea, nu aș avea banii necesari pentru a cumpăra această minunație – a adăugat.
Uimit și confuz, omul a revenit la Dumnezeu și i-a spus ce s-a întâmplat.
– Acum, Doamne, spune-mi… cât valorează viața mea?
Dumnezeu i-a spus:
– Răspunsurile pe care le-ai primit de la vânzătorul de portocale, vânzătorul de legume, bijutier și vânzătorul de pietre prețioase explică valoarea vieții. Ai putea fi o piatră prețioasă, chiar neprețuită, dar oamenii te vor aprecia în funcție de nivelul lor de informații, de încrederea pe care o au în tine, de motivația lor, de ambiția și riscul pe care și-l asumă în relația cu tine. Dar nu te teme, cu siguranță vei găsi pe cineva care își va da seama de ADEVĂRATA TA VALOARE.
_

Sunteți de acord?

Toate cele bune,
Mr. Nick

Salut!

David90,

Știi ceva? Ai dreptate într-o mare măsură. Aparența este ceva, ESENȚA este cu totul altceva; lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi, acest lucru, în zilele noastre, fiind mai clar ca "bună ziua". DAR nici nu trebuie exagerat, calea de mijloc este cea mai bună, extremele fac rău, mai devreme sau mai târziu. Fapt pentru care, cu cât cunoaştem mai bine oamenii, cu atât trebuie să ne dăm seama că fiecare are neputinţele lui, slăbiciunile lui, defectele lui, apucăturile lui, obiceiurile lui, calităţile lui, etc. NU trebuie să avem pretenţii prea mari decât de la noi înşine şi trebuie să fim îngăduitori, pentru că libertatea fiecăruia presupune şi diversitate, iar diversitatea ar fi de preferat să fie normală/sănătoasă :) Dar nu este întotdeauna aşa, pentru că prezentul ne demonstrează cu lux de amănunte că diversitatea a capătat conotaţii atât de... necurate. Aici poate să intervină şi toleranţa, dar cât şi câte eşti dispus să-i tolerezi semenului tău? Unele lucruri sunt de netolerat, cel puţin pe o perioadă nedeterminată. Spre exemplu, eu am fost nevoit să dau afară din viaţa mea o amică. I-am tolerat 3 ani de zile comportamentul de-a dreptul... (n-am cuvinte), am încercat să o ajut, dar s-a dovedit a fi incorigibilă. În momentul în care a încercat să mă manipuleze şi să fie demonic de răutăcioasă, i-am spus "la revedere" şi am terminat orice contact cu ea. Singurul mod prin care o mai pot ajuta este rugăciunea; pur şi simplu mă rog la Dumnezeu pentru binele ei veşnic. Manipularea este de netolerat pentru mine, la fel şi răutatea gratuită. Oamenii care manipulează sunt extrem de periculoşi. Viaţa lor este valoroasă, ei au valoare, dar refuză să devină "cât de cât diamante", rămân doar la stadiu de "varietate netransparentă de carbon fără luciu". Refuză total orice mică şlefuire!
În foarte multe cazuri, DA, este sănătos să păstreze fiecare o anumită distanţă de siguranţă, după cum foarte bine ai spus chiar tu. SFÂNTA PRECAUŢIE este atât de bună! În prezent, clar, nu poţi avea încredere în oricine şi nici atât oricum sau oricând sau mult prea repede. Totuşi, viaţa este atât de complexă şi de enigmatică, încât, nu de puţine ori, nici măcar timpul nu ne poate spune dacă am supraestimat sau subestimat un om, sau dacă am făcut bine că l-am primit în viaţa noastră, pentru simplul fapt că timpul nu întotdeauna scoate la suprafaţă, ci de multe ori adânceşte; nu întotdeauna vindecă, ci de multe ori mai mult răneşte; nu întotdeauna ne spune "asta şi asta cu claritate", ci nu ne spune nimic, iar noi, după ce constante şi/sau variabile ne-am însuşit de-a lungul timpul, empiric, facem propriile noastre interpretări, de cele mai multe ori "trăgând jarul sub oala noastră".
Se mai întâmplă, nu rar, după mult timp, să ne dăm seama că am dat cu piciorul în nişte diamante, nu în nişte cristale swarovski, aşa cum am crezut noi. De foarte multe ori totul depinde de curăţenia sufletului nostru. Se spune că o pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit. În prima dimineaţa din noua casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon. Ce cearceafuri murdare întinde vecina noastră pe balcon...! Cred că are nevoie de un detergent mai bun sau poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile! Soţul ei privi şi rămase tăcut. Scena aceasta se repeta de fiecare dată când vecina întindea cearceafurile şi rufele, în fiecare săptămână. După o perioadă, femeia rămase surprinsă văzând într-o zi că vecina sa întindea cearceafuri mut mai curate şi îi spuse soţului ei: Priveşte, bărbate, în sfârşit femeia asta a învăţat şi ea să spele rufele! O fi învăţat-o o altă vecină? Soţul ei îi răspunse: Nu, draga mea, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre.
Poftim! Şi în viaţă este aşa! De multe ori, totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru, prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul, pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalţi. Fără îndoială azi am toate şansele să te pot vedea mult mai bine ca ieri!
_
Cam atât!
Cu iubire creştină, respect şi preţuire, dorindu-ţi toate cele bune şi o zi splendidă, într-o săptămână relaxantă, într-o lună echilibrată, într-un an cumpătat şi într-o viaţă desăvârşită în adevăr, speranţă, iubire, credinţă în Dumnezeu şi lumină,
Mr. Nick

Salut!

David90, se poate spune si asa, cum ca pilda cu cearceafurile ar fi o varianta moderna a pildei lui Iisus Hristos ("barna si paiul"). Ipocrizia este mai la moda ca niciodata, in zilele noastre. De farisei/fariseism nu duce lipsa lumea. Iti doresc sa strangi in cercul tau de cunostinte, daca nu ai deja, macar trei oameni 100% sinceri, sunt o COMOARA. Sinceritatea este o nestemata mai rara decat smaraldul.
In ceea ce priveste "este foarte bine ca te rogi pentru amica ta, insa...", ai partial dreptate, trebuie sa recunosc. Totusi, de foarte multe ori, "mortarul, chiar si putin cantitativ, pe care il pune o mana buna, la momentul oportun, in fundatia neconsolidata a unei casei, pentru a o fortifica, poate face o diferenta imensa si poate inclina favorabil balanta, oricum", stii tu ce vreau sa spun.


Toate cele bune, man.
Mr. Nick

Salut!

ARadulescu,
Mă bucur mult că îți place.
...
Cu iubire creştină, respect şi preţuire, dorindu-ţi toate cele bune şi o zi splendidă, într-o săptămână relaxantă, într-o lună echilibrată, într-un an cumpătat şi într-o viaţă desăvârşită în adevăr, speranţă, iubire, credinţă în Dumnezeu şi lumină,
Mr. Nick

sara43, teketeke, arianadima, :)
Cu plăcere!

Toate cele bune,
Mr. Nick