Soțul se masturbeaza mai des decât face sex cu mine

Buna ziua. Am 43 de ani, căsătorită de 12 ani, 3 copii. Soțul a fost primul și singurul bărbat din viața mea. În urma căsătoriei m-am mutat în altă țară, unde locuia el deja de câțiva ani. Înainte să ne casatorim ne vedeam de vreo 2, 3 ori pe ori pe an, când venea el în Romania. Pentru ca ne vedeam asa de rar( aprox 3 ani la rand), întâlnirile erau foarte pasionale, fără nici o urma de îndoială. Ne-am căsătorit, m-am mutat cu el. Primul an a fost foarte greu, trebuia să iau totul de la zero intr-o tara in care nu cunoșteam limba, nu aveam prieteni, nu aveam serviciu... El era totul! Îl asteptam nerăbdătoare în fiecare zi. Gateam cele mai bune mâncăruri, faceam totul în casa, ma gateam pe când ajungea el seara acasă. Primeam refuzuri penste refuzuri. Ba ca e obosit, ba ca a mâncat prea mult etc etc. Cred ca în primii ani cel mai des am facut sex o dată pe săptămână, de obicei in weekend... Apoi tot mai rar. Toate aceste refuzuri se transformau în frustrare, certuri, reproșuri... La orice încercare de a comunica, răspunsul lui era ca atâta poate. Și când făcea, era la inițiativa mea intotdeauna, uneori simțeam ca cersesc, el părea că imi face o mare favoare. M- am resemnat o vreme. Tot la inițiativa mea a apărut primul copil, apoi al doilea, apoi al treilea( în acest caz a fost un calcul greșit, de care acum ma bucur nespus). Cu tot stresul de a avea 3 copii mici în casa, am încercat să fiu disponibilă pentru el, dar el nu era pentru mine.
Abia recent am descoperit că, de fapt, își satisface singur nevoile în baie. Abia acum, după 12 ani, a recunoscut. E evident că asta făcea și înainte să ne casatorim. Sunt copleșita acum sa descopăr ca ' resemnarea' mea ca ' asa o fi', nu poate mai mult, a fost de fapt bazată pe minciuna, ca el se satisfăcea singur în timp ce eu îl asteptam săptămâni la rând, el stiind asta foarte bine. Am. Încercat în nenumărate rânduri să vorbesc cu el despre asta, de fiecare dată devine foarte irascibil și spune că toată vina e a mea. Ba că mergeam vara în România cu copiii ( cam o lună, celelalte 11 luni eram lângă el, dar nu ma vedea), ba ca faceam scandaluri ( pornite tot de acolo sau de la faptul că nu ma ajuta cu nimic în casa), ba ca erau copiii etc etc. Acum chiar nu mai stiu ce sa fac. După ce mi s-a confirmat că toti anii aceștia s-a masturbat la greu, mi s-a a făcut asa o scârbă, o repulsie față de el, că nu mai suport sa il vad, cu atât mai mult cu cât, odată lămurită problema, el pare că îi e f bine asa. Pare că asta si-a dorit: o femeie de serviciu, mama la copii, bucătăreasă, cineva care sa ii asigure imaginea de familist, dar fără sa isi îndeplinească datoria de soț decât de ochii lumii, cam o dată pe luna.
Acum, după discuti interminabile, în care nu recunoaste ca ar avea o problema, imi spune că ar putea sa se abțină de la masturbat dacă aș asculta de condițiile puse de el. Adică el ' inseala', el pune condiții. Ce se poate face cu un asemenea om?! Cu 3 copii nu aduc în discuție varianta despărțirii, deocamdată. Dar stau în casa cu un barbat care nu e barbat. Ce sa fac?! Uneori imi inspira mila. Alteori furie. E un om închis, nu comunica, nu stiu niciodată ce e în mintea lui.

Mentionez ca de când au venit ultimii doi copii nu am mai mers la serviciu decât foarte puțin, iar el, pentru faptul că este singurul care aduce banii în casa, nu face aproape nimic altceva. Toată treaba din casa și ingrijirea copiilor imi revine mie. Din această cauză, de multe ori, când se acumulează f multă oboseala, rabufnesc și zic, comentez, imi ies din fire, asta după ce zile la rând incerc sa il rog frumos sa ma ajute. Orice rugăminte de-a mea o percepe ca pe ' ordin', oricât de frumos ma strădui sa o pun în cuvinte, asa ca în ultima vreme am încetat chiar sa mai il rog sa facă ceva. Și totuși, eu pe el nu l-am refuzat niciodată în dormitor.

Pe lângă asta, e un om mândru și orgolios( dar probabil măcinat de complexe), care nu spune niciodata' imi pare rau', nu recunoaste niciodată că a greșit. În orice situație ar fi, primul lucru caută un alt vinovat decât el și, evident, vinovatul sunt eu. Uitandu-ma înapoi, cred ca am greșit făcând totul pentru el de la început. M-a transformat cumva, fără sa vreau, în ' mama lui', mai degrabă decât soția lui, dar nu a fost niciodată posibil sa impartim responsabilitățile în casa altfel decât a vrut el.

Acum când imi dau seama mai bine de toate, mi se face rău! Rău fizic! Ma simt devastata și fizic și emoțional. O parte din mine imi zice sa nu îl mai las sa se atingă de mine vreodata, o altă parte imi zice sa ii mai dau o șansă... Sunt dezorientata, tristă, ma simt înșelată, folosită. În acest timp el sta la calculator toată ziua și nu da nici cel mai mic semn că i-ar părea rău. Ba așteaptă chiar să merg eu sa ii propun sa mai incercam, sa o luăm de la capat, asa cum am facut de atâtea ori până acum...

Încă un detaliu: petrece foarte mult timp în baie, ore întregi în fiecare zi și întotdeauna are telefonul la el. Neagă că s- ar uita la filme porno, dar și că se masturbeaza a negat tot timpul până acum vreo două săptămâni. Este obsedat de cum îi sta părul, nu iese nici măcar până la cutia poștală fara freza facuta. În schimb nu este dispus să ceara ajutor nimănui, nici sa vorbească cu cineva despre problemele noastre. Ba se teme că as vorbi eu. Cred ca asta este teama lui cea mai mare acum, sa nu vorbesc eu cu cineva despre el.

Imi cer iertare că am scris asa de mult. As fi recunoscătoare pentru un sfat de la un specialist. Unde gresesc? Ce pot sa fac mai bine? Multumesc anticipat.

Va multumesc foarte mult pentru răspuns. Ati pus degetul pe rana. Este exact asa cum spuneti: trăiesc lângă un Narcisel, care stie ca sunt dependentă de el, ca voi continua sa fac totul, ca nu imi voi lasa copiii neingrijiti, ca nu pot să trăiesc intr-o casa deZordonata și nici în tensiune, motiv pentru care eu sunt întotdeauna cea care propune reconcilierea. Iar dacă facem sex sau nu, pentru el nu este o problemă ca si-o face oricum singur. Dar pentru mine este o problemă ca și eu am nevoi. Va rog dacă ma puteti ajuta punctual cu câteva sfaturi, ca, deși conștientă de situația în care sunt, sunt tulburată și e greu sa incep. Cum pot lupta cu armele lui? De exemplu: sa mai accept relații sexuale cu el sau sa il refuz asa cum a făcut el cu mine până acum? El încearcă sa ma joace acum propunandu-mi sa luăm totul de la zero: adică el renunță la masturbat ( zice el, eu nu cred) și va fi tot timpul disponibil pentru mine cu condiții( el are tot timpul și condiții) : sa fiu tot timpul iubitoare, sa nu îi fac reproșuri, sa nu mai merg în România vara cu copiii ( ca atunci el nu are nevasta!!!) etc etc. I-am propus sa fie barbat, fără condiții. Dar nu poate.
Dacă zic nu, el si-o face bine merci în baie de aici încolo, simtindu-se îndreptățit sa facă asta, doar e din vina mea. Dacă zic da, e foarte posibil ca ajungem de unde am plecat.

Daca refuza consilierea il amenintati nu cu divortul ci cu para la familia lui si eventual chiar la copii ! Alta conditie este sa nu mai intre cu telefonul in baie, sa nu stea mai mult de 10-15 minute acolo si sa faca sport ! Plus sa-si onoreze obligatiile la zi, ba chiar si din urma ! :)

Asa este, d-le dr Ignat, cu amenințarea nu funcționează in nici un fel și nici nu îmi doresc o schimbare sub motivația amenințării. Sună a dragoste cu forța, ceea ce nu imi doresc. M- aș bucura ca schimbarea sa vina din interiorul lui, sa isi dea seama că greșește și să își dorească el sa se îndrepte. Cred ca am așteptări prea mari, dar încă mai sper. Faptul că aceste discuții nu au avut loc până acum este din cauza ca până acum nu a recunoscut niciodată ca se masturbeaza! Eu l- am tot întrebat și a negat tot timpul, mi- am exprimat în mod repetat nemulțumirea în ce priveste faptul că mă refuza constant sau nu arata interes. Până la urmă m-am resemnat, am crezut că asa o fi el obosit, cum zicea, și ca nu poate mai mult. Da, ar fi ajutat foarte mult dacă ar fi fost cinstit și dacă aceste condiții pe care le pune acum și le- ar fi exprimat sub forma de dorințe încă de la primele discuții.

Nu este vorba de amenintare, este vorba ca lampagiii sunt foarte fricosi iar frica lor cea mai mare este tocmai sa devina "vedete" chiar si in cercuri ff restranse ! Dupa ce isi vine in fire puteti sa-l asigurati ca n-ati fi facut-o niciodata ! Altfel amenintarea cu divortul nu o veti pune dv niciodata in practica cel.mai probabil !
Oricum.alegeti sa procedati conditia sa nu intre cu telefonul la baie si sa limiteze timpul petrecut acolo puteti sa i le (s)puneti de maine ! Insa un viciu adanc inradacinat nu dispare cu vorba buna ! Parerea mea de (ne)specialist !