Sotul meu nu simte nevoia sa faca dragoste

Sunt cu sotul meu de 6 ani si avem un copil de 8 luni. Relatia noastra sexuala nu a fost niciodata una de invidiat, pentru el nu era ceva foarte important. Nu am dat mare importanta deoarece el e un baiat bun, ma ajuta prin casa, gateste uneori, dar se pare ca pentru mine a ajuns sa fie o frustrare...Problema e ca am ajuns sa facem sex/ dragoste o data la 2 luni (inainte era o data pe saptamana/ la 2 -3 saptamani)si pentru el e ceva normal...tot timpul zice ca e obosit si ca el mai bine prefera sa ne tinem in brate si atat! Da, si mie imi place sa ne tinem in brate dar totusi uneori simt nevoia de mai mult. Eu sunt o fata draguta, ma aranjez, de multe ori chiar primesc complimente din partea altor barbati. As putea spune ca m-i s-au facut si avansuri dar le-am refuzat deoarece eu consider ca respectul e foarte important intr-o relatie. Am deschis subiectul asta de foarte multe ori si degeaba, imi spune ca il stresez prea mult cu chestia asta. El a acumulat si multe frustrari din cauza carierei, nici acum nu e prea multumit, isi doreste tot mai mult si probabul asta ii creaza un stres in plus. M-am gandit ca poate are pe altcineva, dar de acasa nu lipseste decat cand merge la sala sau la bere cu colegii. Uneori stau sa ma gandesc ca nu stiu daca/ cat timp voi putea rezista asa...L-am rugat sa mergem la o consiliere de cuplu dar nu vrea...Nu stiu ce sa fac, sa ma sacrific o viata? Am doar 28 ani...

EMA si noi barbatii la fel ca voi avem puncte sensibile, zone erogene care odata descoperite fac minuni, poti beneficia de ele pt al intarata pe sot sa faca ceea ce nu "vroia", adica sai deschizi apetitul, va puteti uita la filme deocheate impreuna, te poti plimba dezbracata pe langa el, sai ceri sa te spele pe spate sau sati faca masaj etc... sunt multe feluri in care poti face un barbat " catelus".
Sa stii ca STRESUL face ravagii in organism, poate duce la cancer, sterilitate, sinucidere etc..

Va multumesc pentru mesaje. Poate intr-adevar mi-ar prinde bine cateva sedinte la psiholog.
Marton: Am incercat cele spuse mai sus dar rezultatul a fost negativ. Chiar aseara mi-a spus ca e destul de stresat si ca-i pare rau ca nu poate fi asa cum imi doresc eu si mai bine sa-l las in pace sa nu ne mai certam...mi-e greu dar poate ar trebuii sa nu-i mai spun nimic, cu toate ca am ajuns tot mai frustrata si ma ingrozeste gandul asta.

Da, intr-adevar cariera e foarte importanta pentru el, ar fi in stare sa muncesca de dimineata pana seara...In legatura cu momemntele intime, nu este atat de pasional dar din nou el spune ca nu mai suntem ca la inceput si i se pare ceva normal...
Rares - multumesc pentru sfat. Sper sa reusesc sa-mi fac curaj sa apelez la un psihoterapeut.