rog sfatul unui psiholog
buna ziua..va rog sa ma sfatuiti cum sa procedez..in pragul unui divort.. cu fiul meu care sufera atat de mult.. el este o persoana sensibila..introvertit...zice ca este destul de mic si are nevoie de tata.. ca accepta schimbarea asta...ca nu e pregatit pt asta... ca viata este ingrozitoare, la numai 16 ani???? rog ajutor psihologic..sau chiar se poate sa se vorbeasca cu el ...in 2 propozitii??ca sa stiu daca va voi da adresa de email.sa-l sustin stiu..insa...el ar vrea ca totul sa fie ca inainte... sa-i hranesc visele??sa-i spun ca totul va fi ok???sau sa-i spun..ca trebuie sa inteleaga ca viata lui se va schimba??? va multumesc f mult am nevoie de ajutorul psihologului ca de aer!!!! MULTUMESCastept raspuns.
3 comentarii
buna ziua...nu sunt un psiholog, am doar 15 ani, dar am trecut si eu la varsta de 12 prin asta, ma rau la 8, cand tata a plecat de acasa. La 8 ani nu am realizat dar la 12 m-a lovit din plin. Poate ca treceam mai usor daca mama nu imi spunea ca va fi bine, ca va veni, sau ca amndoi si-au cam batut joc de mine. Tata veanea, pleca, venea, pana cand s-a plictisit si nu a mai venit...Mama a spus ca va fi bine si ca tot va veni. Si au trecut anii si nu a mai venit. Mama nu a vorbit dechis cu mine, mi-a dat bomba si a crezut ca va fi bine, dar in adancul meu ma gandeam ca nu am fost niciodata "fata lu tata pentru totdeauna." Bine macar ca va vorbeste, poate ca are nevoie mai multa de dumneavoastra, sa ii explicati cum stau lucrurile, motivele si sa il faceti sa intealega ca e cel mai bine asa, dar ca viata nu se opreste si sa ii spuneti adevarul, nu sa ii dati sperante sau sa ii faceti promisiuni de care nu va puteti tine. Repet, nu sunt psiholog, dar stiu ce inseamna, stiu ca doare, ca distruge, si am spuso cu inima, acum snt confuza sa nu am depresie...si eu cer sfatul unui psiholog, dar mult mai usor a fost sa cunosc o persoana in cazut meu, care a depasit siuatia..
Divortul este rezultatul unui proces cumulativ care consta in pierderi si incercari de readaptare marcat de crize repetitive. Experienta divortului este stresanta pentru majoritatea celor care o traiesc, reactiile la stres fiind variabile ca durata si intensitate. Copii sunt victime colaterale in cazul unui divort. Ei pot trai ca si adultii stari de depresie, anxietate, panica, ostilitate, manie, abuz de substante.
Desi pierderea reprezinta o experienta general umana, se pare ca majoritatea oamenilor sunt insuficient pregatiti pentru stresul produs de pierderea dragostei. Este posibil ca pentru fiul d-voastra sa fie prima experienta de pierdere decisiva, sa nu stie ce si cum sa se comporte sau sa managerieze propriile trairi.
Exista situatii in care putem vorbi de "divort sanatos" care apare atunci cand membrii cuplului se decid sa-si separe existenta intr-o maniera constructiva si colaborativa. Copiii pot invata atunci de la parinti cum sa se raporteze la acest eveniment. Ei sunt pusi in situatia de a se adapta unor noi roluri (ex. baiatul este pus in rol de barbat sau in locul propriului tata), responsabilitatii sau relatii cu cei doi parinti sau alte persoane.
Un copil pus sa aleaga intre cei doi parinti poate suferi o trauma. Etapa de separare si tranzitie presupune o serie de negocieri si decizii cu caracter complex (la cine ramane copilul, modalitatea de a-l vizita, pensia alimentara, partajul bunurilor) si de o mare incarcatura in plan emotional.
Nu sperati ca in doua propozitii copilul sa devina intelegator si tolerant. Noi nu facem magie. Un interviu preliminar in cadrul unui cabinet are ca obiectiv intelegerea situatiei de criza asa cum o percepe copilul precum si evaluarea capacitatilor adaptative ale acestuia. Dupa care se poate pune in plan o strategie de consiliere sau psihoterapie.
Cand nu stim ce sa facem este bine sa apelam la specialisti. Noi oamenii nu ne putem pricepe la toate. Va sfatuiesc sa luati cea mai buna solutie nu pentru azi ci si pentru maine, fiindca cei mai multi copii proveniti din casatorii nefericite sau divortate preiau acest model fara sa stie si raman cu experienta traumatizanta a divortului izolandu-se, refuzand contacte sociale sau creearea unei relatii de cuplu de frica istoriei care ar putea sa se repete identic ca in cazul modelului familial avut.
Psihoterapeut de familie si cuplu
Delia Ciobancan
Desi pierderea reprezinta o experienta general umana, se pare ca majoritatea oamenilor sunt insuficient pregatiti pentru stresul produs de pierderea dragostei. Este posibil ca pentru fiul d-voastra sa fie prima experienta de pierdere decisiva, sa nu stie ce si cum sa se comporte sau sa managerieze propriile trairi.
Exista situatii in care putem vorbi de "divort sanatos" care apare atunci cand membrii cuplului se decid sa-si separe existenta intr-o maniera constructiva si colaborativa. Copiii pot invata atunci de la parinti cum sa se raporteze la acest eveniment. Ei sunt pusi in situatia de a se adapta unor noi roluri (ex. baiatul este pus in rol de barbat sau in locul propriului tata), responsabilitatii sau relatii cu cei doi parinti sau alte persoane.
Un copil pus sa aleaga intre cei doi parinti poate suferi o trauma. Etapa de separare si tranzitie presupune o serie de negocieri si decizii cu caracter complex (la cine ramane copilul, modalitatea de a-l vizita, pensia alimentara, partajul bunurilor) si de o mare incarcatura in plan emotional.
Nu sperati ca in doua propozitii copilul sa devina intelegator si tolerant. Noi nu facem magie. Un interviu preliminar in cadrul unui cabinet are ca obiectiv intelegerea situatiei de criza asa cum o percepe copilul precum si evaluarea capacitatilor adaptative ale acestuia. Dupa care se poate pune in plan o strategie de consiliere sau psihoterapie.
Cand nu stim ce sa facem este bine sa apelam la specialisti. Noi oamenii nu ne putem pricepe la toate. Va sfatuiesc sa luati cea mai buna solutie nu pentru azi ci si pentru maine, fiindca cei mai multi copii proveniti din casatorii nefericite sau divortate preiau acest model fara sa stie si raman cu experienta traumatizanta a divortului izolandu-se, refuzand contacte sociale sau creearea unei relatii de cuplu de frica istoriei care ar putea sa se repete identic ca in cazul modelului familial avut.
Psihoterapeut de familie si cuplu
Delia Ciobancan
buna ziua, sunt psiholog clinician ma puteti contacta -
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 1Tulburare de opozitionism /sfidare
- 2Poate fi diagnosticul de tulburare in spectrul autist unul gresit?
- 3Autism sau intarziere in dezvoltare?
- 4Tulburare de comportament la copii
- 0Autism băiețel de 1 an si 7 luni? sunt foarte preocupata de comportamentul lui
- 1Autism- nu este sociabil și nu vorbeste
- 2Fetita de 4 ani neadaptarea și plangacioasa
- 1Fetita de 4 ani flutura din manute si sta pe varfuri posibil autism?
- 1Tulburare de comportament oare !?
- 2Intarziere vorbire 2 ani si 5 luni