Psihoterapie: sa ai dreapta-socoteala (discernamant), fa totul dupa putinta ta

La poalele unui munte trăiau o iapă cu mânzul ei, care se ţinea tot timpul pe urmele ei.
Într-o zi, iapa i-a spus mânzului.
- Dragul meu, acum eşti destul de mare, poţi să faci ceva pentru mine?
Desigur, mi-ar plăcea foarte mult!
Iapa a zâmbit şi a spus fericită.
- Ce mânz drăguţ eşti! Atunci ia sacul ăsta de grâu şi du-l la moară. Şi i-a pus sacul de grâu în spate.
Mânzului nu i s-a părut greu, dar i-a zis mamei lui:
- Vii şi tu cu mine?
- Atunci de ce ţi-aş mai fi cerut ţie să duci sacul, dacă trebuie să merg cu tine? A zis ea. Pleacă mai repede şi să te întorci devreme, să luăm cina împreună.
Şi mânzul a plecat singur la moară.
Ca să ajungă la moară, trebuia să treacă printr-un râu. Ajungând la malul râului s-a speriat de apă.
- Să trec sau să n-o trec? Mama nu este lângă mine, ce ar trebui să fac? şi-a zis mânzul, dorind ca mama să fi fost lângă el.
Dar nici urmă de mama. A văzut numai un bivol care păştea iarbă pe malul apei. Mânzul s-a apropiat de el şi l-a întreba:
- Unchiule bivol, poţi să-mi spui dacă pot sau nu să trec apa?
- Apa nu e adâncă, i-a răspuns bivolul. Nu ajunge nici până la genunchii mei, cum să nu poţi s-o treci?
Auzind mânzul, a fugit la râu.
- Hei, aşteaptă puţin! s-a auzit o voce.
- Cine este? s-a mirat mânzul.
S-a oprit şi când s-a uitat a văzut o ververiţă.
Veveriţa stătea pe creanga unui copac şi, dând din coada-i stufoasă, i-a zis.
- Nu te lua după vorbele bivolului! Apa este foarte adâncă şi o să te îneci.
- De unde ştii tu că apa este adâncă? A întrebat-o mânzul.
- Dacă nu e adâncă, atunci cum de s-a înecat ieri prietena mea când a vrut s-o treacă? Nu te lua după vorbele bivolului.
- Până la urmă râul este adânc sau nu? S-a întrebat mânzul nedumerit.
Mai bine mă duc să o întreb pe mama.
- Gata, te-ai şi întors?
- Râul este prea adânc nu pot să-l trec.
- Cum să fie adânc? a zis iapa. Unchiul măgar l-a trecut de nu ştiu câte ori cu legătura de lemne în spate. El a spus că apa-i ajunge numai până la burtă, nu-i deloc adâncă.
- Aşa mi-a spus şi mie unchiul bivol, că apa nu ajunge decât până la genunchii lui.
- Atunci de ce n-ai trecut râul;
- Dar...veveriţa mi-a spus că apa-i foarte adâncă şi că ieri s-a înecat prietena ei când a vrut să o treacă.
- Dar nu te-ai gândit bine la ce au vrut să spună ei?
- M-am gândit puţin, dar nu ştiu cine are dreptate.
Râzând, mama i-a spus:
- Ia gândeşte-te cât de mare este bivolul şi cât de mică este veveriţa!...
- Am înţeles, a zis mânzul şi a luat-o la fugă spre râu. Când să-l treacă, a constatat că apa nu era nici cum spusese bivolul, nici cum spusese veveriţa. De abia îi ajungea până la genunchi.

...
Fă totul după putinţa TA, cu discernământ. Alţii au altă putinţă, mai mică sau mai mare decât a ta!

De reținut:

Fă totul după putinţa TA, cu discernământ. Alţii au altă putinţă, mai mică sau mai mare decât a ta!

ARadulescu, teketeke,
Exact aceasta-i morala, nici nu este greu de dedus și înțeles.

Toate cele bune,
Mr. Nick