Preventia contra medicatia.

Stimate domn Enemgabriel,

Iniţial am evitat acest topic, vă mărturisesc sincer, din lipsă de timp, dar astăzi chiar nu mă pot abţine să nu scriu un mic mesaj :-)
Vă felicit pentru iniţiativa de a concepe şi posta acest topic. Aveţi perfectă dreptate!
Din păcate, cu tristeţe am constatat că, deşi există o ramură a medicinei - PROFILAXIE - care se ocupă cu studierea şi aplicarea măsurilor profilactice - a unui ansamblu de măsuri medico-sanitare care se iau pentru prevenirea apariţiei şi răspândirii bolilor - majoritatea oamenilor contemporani nu ştiu de existenţa acesteia, iar dacă ştiu, din diverse motive mai mult sau mai puţin obiective şi mai mult sau mai puţin plauzibile, nu vor să recurgă la măsurile preventive elaborate de aceasta. INCREDIBIL! Nici măcar nu se doreşte investigarea realo-profundă a cauzei care a condus la producerea bolii (unii bolnavi nu doresc, ca de altfel nici unii medici, dar greşesc).
Cine sunt vinovaţii? Oamenii conduşi de un determinism psihic eronat. Din păcate, nu numai unii dintre noi, oamenii, suntem de vină, ci şi industria farmaceutică; o industrie care sprijină tratamentele alopate - cele care "tratează" efectul, nu cauza - şi care denigrează constant tratamentele profilactice, acestea fiind naturopate, în cele mai multe cazuri. Păcat!

Nu-mi doresc să judec pe nimeni şi nimic, dar câteva observaţii nu sunt deloc nefolositoare, din contră.
Şi, totuşi, fiecare om posedă calitatea de a fi LIBER. Noi, oamenii, beneficiem de liberul arbitru! Cu toate acestea, liberul arbitru este o libertate deosebit de formală, nefiind libertatea pură. Suntem liberi să alegem între a preveni apariţia unei afecţiuni şi a o lăsa să se dezvolte, ca mai apoi să încercăm să o tratăm, chiar şi fără a-i depista cauzalitatea, dar, odată ce alegem varianta a doua, cea de non-prevenire, libertatea noastră se diminuează, pervertindu-şi vastitatea. În momentul în care alegem varianta secundă, libertatea noastră se minimalizează prin dependenţă. Devenim dependenţi de varianta tratării - a îndopării cu medicamente - pentru că am ales-o, în ciuda faptului că puteam să alegem prima variantă, cea care este mult mai sigură şi mai eficace. Aici este cel mai mare paradox al libertăţii. Noi, oamenii, rămânem în continuare liberi în alegerile noastre - alegerea de a gândi pozitiv sau negativ, de a scrie, de a preveni, de a trata etc. - însă capacitatea noastră de a alege se micşorează considerabil datorită dependenţei de alegerea făcută, pentru că ea ne îngustează câmpul vizual al perspectivei. Soluţia cea mai adecvată este alegerea prevenţiei, în cazul de faţă, şi nu numai. Este mai bine să previi, decât să tratezi, pentru că prevenind vei avea garanţia că nu vei ajunge la etapa de tratare, o etapă care se poate dovedi ineficientă (nu toate tratamentele tratează, ba chiar din contră, unele chiar ne pot îmbolnăvi mai rău decât înainte). Deci...ne facem rău singuri! Mai grav este că nici nu conştientizăm :-(


Toate cele bune şi Dumnezeu să vă binecuvânteze cu tot ce aveţi nevoie.


Cu deosebit de multă plăcere şi deferenţă,
Mister Nick ;)