pierderi cunostinta pe fond emotional

De aproximativ 2 luni am un fel de crize care incep cu dureri in spatele capului, tremurat in tot corpul, voma, accelerarea ritmului cardiac, aceste simptome dureaza aproximativ 10 minute dupa care imi pierd cunostinta iar cand imi revin timp de cateva miute nu pot sa ma misc. Initial perioada de inconstienta dura cateva minute iar acum am ajuns la cateva ore, in urma acestor crize de cele mai multe ori am pierderi de memorie, stiu ca am avut o criza dar nu imi aduc aminte nimic legat de criza sau de ce am facut inainte chiar si cu cateva zile dar recent cu ajutorul unui psihiatru mi-am dat seama ca am perioade de acum cativa ani pe care nu mi-le amintesc si atunci nu aveam aceste crize. Prima criza am avut-o la moartea tatalui meu, eu eram destul de mic(14-15 ani) ca sa constientizez ce s-a intamplat iar cu toata agitatia din jur a trecut neobservata si a fost doar una, apoi acum 7-8 ani am mai avut cateva crize dar care durau mult mai putin iar pierderile de memorie erau foarte scurte, acum tot in urma unei despartiri situatia pare sa fie mult mai rea si crizele in ultimul timp sunt tot mai dese, zilnice chiar.Am facut toate analizele si investigatiile posibile: cardiologie, endorcrinologie, neuroendocrinologie, neurologie, psihiartie inclusiv EEG, RMN, CT... si toate par a fi inregula mai putin hemoglobina care este de 18.8 g/dl. Unul dintre neurologii la care am fost mi-a zis ca ar putea fi ceva legat de amigdala si ca am cresteri bruste si mari de dopamina si serotonina in timpul crizelor si cu cat sunt mai mult incosnstient creierul poate avea leziuni grave(incapacitatea de a gandi, paralizie, deces), a exclus epilepsia dar nu a putut da un diagnostic sau un tratament iar ca recomandare mi-a zis sa nu iau medicamente care ar putea modifica nivelul de dopamina sau serotonina pentru ca diferentele ar putea fi mai mari in timpul crizelor, legat de leziuni ale creierului am avut cateva zile in care nu am avut aproape deloc forta in mana stanga, o puteam controla dar abia tineam in mana o cana cu cafea si durerile de cap care se pare ca nu mai trec. Psihiartul mi-a pus diagnostic de psihoza si posibil tulburare schizo-afectiva dar nu mi-a dat tratament medicamentos din cauza recomandarilor neurologului. Diagnosticul psihiatrului s-a bazat pe depresie, ganduri de suicid, halucinatii, schimbari bruste de stare. Legat de halucinatii am momente in care merg pe strada si am conversatii cu persoane care nu sunt langa mine in acel moment dar cumva sunt constient ca persoana respectiva nu este acolo si momente in care traiesc zile intregi in cateva ore cu lucruri care as fi vrut sa se intample in viata mea iar trecerea de la halucinatii la realitate este urmata de senzatia de frica si eventual o criza cu pierderea cunosintei. Declansarea crizelor este de natura psihica si se intampla doar cand nu am ceva de facut ca sa imi tin mintea ocupata, de obicei seara/noaptea, cu toate ca in ultimul timp nu pot sa ma concentrez si simt ca trebuie sa depun destul de mult efort doar sa port o conversatie. Acum cateva zile am avut o criza pe strada si m-am trezit la urgente iar probabil din cauza pozitiei mi-am inghitit limba, am facut stop respirator si normal urmat de stop cardiac si a trebuit sa fiu defibliat pentru a-mi reveni. Am 31 de ani si daca aveti sfaturi sau posibile diagnostice care sa le discut apoi cu un medic as aprecia foarte mult.

Au fost mai multi neurologi printre care si neurologi recunoscuti ca fiind printre cei mai buni din tara

Control din nou Neurolog. Tratament psihiatru macar o luna sa vedeti daca va reveniti si apoi daca da, se continua tratamentul.
Vocile din discutii le auziti sau e doar vocea gandurilor ?
A fost un caz pe Romedic diagnosticat cu depresie, anxietate, atacuri de panica. Ceva asemanator. Dupa aceste atacuri asemanatoare cadea in somn de 12 ore. Momentan se trateaza cu neuroleptic si antidepresiv si merge bine. Si-a revenit, in limitele bolii desigur. Dar nu mai are aceste atacuri si crize de cativa ani sub tratament. Duce o viata linistita si ingrijita de parinti.
Ar trebui ca tratamentul sa fie instaurat in spital, sub directa indrumare a medicului psihiatru care vine sa va vada zilnic. Nu puteti sta asa la infinit si sa va riscati sanatatea.

Imi pare rau sa spun asta dar ingrijit de parinti nu este o solutie pentru mine