Părinții nu ma mai lasă sa ies cu prietenii
Buna ziua! Am o problema, si am nevoie de un sfat psihologic. Am 13 ani si am ieșit de 2 ori in oraș cu o prietena. Am avut un coleg(bolnav de ADHD si destul de violent verbal) care din dușman mi-a devenit cel mai bun prieten. Când am avut operația de apendicita, el a întrebat primul de mine. Prietena nu a mai putut sa iasă azi, pentru ca a avut meditații. Eu vorbeam in continuare cu acel prieten, chiar dacă s-a mutat la alta școala. Nu ne mai văzusem de mult, deci aam zis hai sa mergem mâine la mall sa mâncam ceva si sa bem un suc. Părinții (si bunicii, defapt ei îmi sunt părinți, la ei stau cel mai mult si cu ei ma înțeleg cel mai bine) nu erau de acord cu aceasta prietenie încă de când au auzit de ea. Așa ca am mințit ca merg cu prietena(sunt conștient ca nu e bine ce am făcut, dar nu aveam alta varianta). Totul a fost foarte bine, pana când mama m-a sunat când ma întorceam acasă, eram in stația de metrou. M-a întrebat unde sunt, iar după aceea M-a rugat sa i-o dau la telefon pe prietena. Atunci am realizat ca făcusem o greșeala majoră. Pe moment nu am zis nimic, dar după aceea am zis ca nu vorbește cu nimeni. După câteva insistente, nu am mai rezistat si i-am spus cu cine sunt. A închis telefonul. Am ajuns acasă, aceeași întrebare si de la bunici:cu cine ai fost?. Am zis exact adevarul. Tata aflase ca sunt acasă, si a vrut sa vorbească(, ) cu mine. Mi-a vorbit dur, cu un limbaj total nepotrivit(eu nu am folosit niciodată un vocabular neadecvat). Am ajuns la punctul in care am țipat la el si am zis "gata, ajunge cu observatiile, am înțeles!". Atunci mi-a zis "e, ți-ai mâncat libertatea! Nu mai ieși din casa pana la 18 ani. Știu ca atunci când zice ceva, asa e. Am simțit ca înnebunesc, atunci când ieșisem si eu de 3 ori in viața mea singur, nu mai am voie! Am început sa ii scriu replica de zeci de ori, sa o lipesc peste tot in casa. Atunci îmi amintisem ca aveam o întâlnire cu prietena a doua zi. I-am scris "nu mai pot sa vin, scuze!" Îmi făcusem tot felul de gânduri, ca o sa ma fac de ras, ca nu o sa mai ies niciodată. A venit a doua zi, si nu s-a rezolvat nimic. Nu este deloc corect ce am făcut, dar chiar vreau sa pot ieși ca ceilalți, nu sa rada de mine. Ce ar trebui sa fac ca sa pot ieși din nou?
1 comentarii
În primul rând, prin comportamentul tău să-i faci să înțeleagă că pot avea încredere în tine. Poți să vorbești cu ei și să-i lămurești că a fost o întâmplare faptul că i-ai mințit și să le aduci argumente de ce ai procedat așa.
La vârsta asta, părinții se tem să nu faci ceva care să te afecteze mai târziu, iar tu dacă de la primele ieșiri i-ai mințit nu sunt siguri că nu vei mai face-o și altă-dată.
Lasă să mai treacă o vreme, în care vei căuta să le câștigi încrederea și lucrurile se vor normaliza.
La vârsta asta, părinții se tem să nu faci ceva care să te afecteze mai târziu, iar tu dacă de la primele ieșiri i-ai mințit nu sunt siguri că nu vei mai face-o și altă-dată.
Lasă să mai treacă o vreme, în care vei căuta să le câștigi încrederea și lucrurile se vor normaliza.
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 2Poate fi diagnosticul de tulburare in spectrul autist unul gresit?
- 3Autism sau intarziere in dezvoltare?
- 4Tulburare de comportament la copii
- 0Autism băiețel de 1 an si 7 luni? sunt foarte preocupata de comportamentul lui
- 1Autism- nu este sociabil și nu vorbeste
- 2Fetita de 4 ani neadaptarea și plangacioasa
- 1Fetita de 4 ani flutura din manute si sta pe varfuri posibil autism?
- 1Tulburare de comportament oare !?
- 2Intarziere vorbire 2 ani si 5 luni
- 1Semne autism..