Nu ma mai inteleg cu mama din ce in ce mai des. Am nevoie de un sfat.

Am 18 ani, parintii mei sunt divortati de cand am implinit eu 14 ani, locuiesc cu mama, iar de atunci certurile noastre sunt tot mai dese. O iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine si este cea mai importanta persoana din viata mea dar uneori am impresia ca nu ma intelege si se ia de mine fara sa fac nimic. Nu spun ca nu sunt vinovata mereu, gresesc si eu, dar am impresia ca uneori exagereaza prea mult in ceea ce ma priveste. Cum parintii mei sunt divortati, mereu a existat problema cum voi creste eu ca daca nu voi fi cuminte va pica vina pe mama. Niciodata nu am facut nimic intentionat si niciodata nu mi am dorit sa ii fie ei rau. Ea si a refacut viata, are alaturi o persoana minunata cu care probabil urmeaza sa se casatoreasca si o sustin in tot ceea ce face. Din pacate, ideea era ca noi doua nu ne intelegem. Eu fiind fata ar trebui sa o privesc pe mama drept cea mai buna prietena a mea si asta am si incercat sa fac numai ca imi este greu sa fac asta cand aud atat de multe reprosuri. Pana in momentul cand tata a ales sa plece, eu am fost o fire tare, pur si simplu asa eram. Din momentul in care el a plecat, cand consider ca ar fi trebuit sa mi fie alaturi, examenul de a 8 a batea la usa, el m a bagat in depresie cu totul. Recunosc ca eu mi am dorit ca mama sa divorteze doar pentru motivul ca ei sa i fie mai bine. Desi eu nu am fost bine si nu pot spune ca in momentul de fata sunt ok. Trecand peste faptul ca eu am fost un copil model la invatatura si inca pot spune ca sunt incercand sa tintesc tot mai sus sa mi multumesc parintii desi am mai mancat bataie pentru carte, am reusit sa trec peste toate lucrurile astea si peste admiterea la liceul dorit, un liceu foarte bun, cu toate ca eram in cea mai mare depresie posibila. Plangeam zi si noapte, noapte si zi si nimeni nu stia pentru ca ma ascundeam. Nu am vrut sa stie nimeni cat sufar si am incercat sa fiu tare sa o pot intari si pe mama, toate acestea in timp ce eu am fost praf. Timpul a trecut iar in semestrul al doilea la liceu, din pacate, m am apucat de fumat. Poate ca regret momentul ala, dar am ales sa mi trag amarul in tigari, pe vremea cand aveam ganduri suicidale. Certurilecu mama erau mai dese, noptile ma simteam singura pe lume, iar astea si multe altele pentru ca alegeam sa ma inchid in mine. Dupa primele 3 zile de la prima mea tigara fumata am ales sa i recunosc lu mama faptul ca am incercat sa fumez pentru ca, ea imi spusese sa nu i ascund nimic, ca imi vrea binele, ca ma va ajuta mereu si ca daca vreodata ma voi apuca de fumat sa i spun. Mai bine sa afle de la mine si sa mi cumpere ea pachet decat sa fumez de la altii si sa nu stiu ce imi dau. Iar eu am ales sa i spun, pentru ca mi se parea normal sa vorbesc cu ea, nu? Reactia ei a fost urmatoarea. “Ai vazut cum e sa fumezi, nu e nimic wow, acum nu mai pui gura pe ele.” Si va dati seama ca nu a fost asa. N am mai fumat o luna. Dupa care iar am fumat si asa m am apucat. Constientizam faptul ca nu mi fac bine, dar nu mi pasa cum nici acum nu imi pasa. Ma simteam ca si cum mi se stingea o zi din viata cu fiecare tigara fumata. Si eram ok cu asta. Pentru ca eu chiar asa gandeam. E ok sa mi fac rau. Certurile nu erau pe faptul ca fumez. Am inceput sa i ascund asta de cand am vazut ca incepe urat. Ca niciodata nu fac nimic. Ca sunt un parazit. Ca daca nu mi convine sa ma duc la tata ca poate mi e mai bine. Ok. Asa am continuat o perioada in care din nou, depresie, tigari, terminata psihic, plangand incontinuu. Neinteresant aparent. Pana cand m am saturat, am spus ca nu mai pot si am discutat oarecum. I am spus sa se opreasca sa mi spuna asta. Mai ales sa ma trimita la tata, pentru ca daca voiam sa plec la el plecam de la divort. Dar cum am tinut mereu cu dreptatea, am tinut mereu cu mama. Nu ea a fost cea care m a parasit. A inteles intr un final. Stiam ca nici ea nu era bine mereu, stresu de la munca, gandu la tata, stresu cum imparte banii, motiv pentru care s a si lasat de tigari dupa divort. M a rugat sa nu mai fumez. N am mai facut o. Dar cum tigara este mare si dracusorii la fel pe langa ea, nu m am putut lasa prea mult. Am reinceput sa fumez in acelasi timp cu urmatoru an care a venit si cu urmatoarele certuri. Ca ea mereu mi a cerut sa invat altceva nu mi a cerut, ca eu nici asta nu pot sa fac, ca n o ascult niciodata, ca eu o mint si etc aceleasi povesti mereu. Nu am inteles niciodata dorinta asta minunata de a intra pe usa si a te lua instant de mine. Alte certuri, alte plansete, alte lucruri care deveneau normale deja la cat de dese erau. Ajunsesem si pana in momentul cand se lua de mine ca plang. Si revenim din nou la emotivitatea mea aparuta dupa divort. Daca ridici putin tonul la mine sau imi reprosezi ceva incep sa plang. Nu imi doresc sa fiu asa, nu mi am dorit niciodata. Incepeam sa ma urasc pe mine pentru ceea ce eram si cum ma comportam. Imi doream sa ma ranesc, sa mi fac rau, sa nu mai exist. Ma simteam neiubita, nedorita desi poate nu era asa. Stiu ca mereu m a iubit si mi a dorit numai binele dar stresul ei devenea stresul meu. Discutii aveam si cand veneam din oras cu tata. Toata lumea era pe mine ca ma comport nu stiu cum, ca raspund, ca ma pune cineva sa ma comport asa, etc. Se intelege. Ma saturam. Aceeasi placa mereu. Aveam discutii pentru faptul ca fumez, aveam discutii pentru faptul ca sunt un parazit, pentru faptul ca plang, ca raspund, ca nu invat, ca, ca, ca.. Discutii nu existau pe faptul ca aveam una din cele mai mari medii din clasa, pe faptul ca am facut intr o zi curat ca sa se bucure si sa nu mai faca ea ca era obosita ca vine de la munca, ca i am fost alaturi si incercam sa vorbesc cu ea ca sa fie totul bine, ca am fost un copil cuminte si am ascultat o mereu ca sa o multumesc. Nu. Pentru ca alea existau doar pe moment. Cand ne certam eram exact opusul. Eu sunt doar un copil, nu stiu nimic, n am trecut prin viata, nu mi pot da cu parerea, sa nu cumva sa comentez ca ei stiu ce spun, eu n am dreptate, sunt mica ce stiu eu.. Au trecut 2 ani, am decis singura sa ma las de fumat. M a tinut 3 luni si iar m am apucat. Din nou, discutii. Mi a venit mintea la cap, am incercat sa mai vorbesc cu ea, dar degeaba. De plans tot plangeam, iar ma judeca pentru asta. Oricat as fi incercat, nu pot sa ma opresc. Doctora m a trimis la paihiatru la 14 ani, mama a refuzat ca nu am nimic. Nu mi poti spune ca joc teatru, ca plang la comanda si totul sa fie bine si frumos. Incepeau discutii cum ca eu ma folosesc de ea, ca eu vreau numai bani, ca eu urmaresc doar interesul. Interes.. la varsta de 17 ani care era interesul meu? Sa o fac pe mama mandra de cine sunt eu. Strict. Dar nu, se pare ca am aratat altceva. Da, nu spun nu, ii ceream lu mama bani.. sunt fata, am nevoie de bani, lucrul pe care tata nu l a inteles niciodata. Pensia lui de 400 de lei nu ma tine pe mine in viata. E strict abonamentul meu dus intors la liceu pe o luna de zile. Mancare, haine, caldura, apa, curent, carti, banii la liceu despre ce vorbim, iar majorate, unghii, epilat.. astea deja sunt niste lucruri de care as putea sa ma lipsesc oarecum, dar na, ca orice fata. Si multe multe altele. Si asa am ales sa lucrez in vara aceea. Deja imi era rusine sa i mai cer bani lu mama, o vedeam cum se chinuie cu toate, cu min, cu ea. Cum era de asteptat, a spus nu muncii de vara. Pe motiv? “O sa zica tac tu ca te am trimis la munca.” Printre multe alte certuri si convingeri am reusit sa intru la munca dupa faze ca “vezi ca am vorbit o chestie si faci alta”, “vezi ca sefii vor sa va fraiereasca sa va dea mai putini bani”, “vezi ca daca ma superi nu te mai las la munca”, etc. Am ajuns intr un final Sa vad si eu cum se castiga banii si cat de repede se duc. Mai ales, cat de greu se fac. Toata vara nu am avut timp sa ma distrez, sa ies in oras, sa ma plimb, nimic. Nu ma vedeam cu mama deloc. Dimineata cand ea pleca la munca eu dormeam, seara cand ea venea de la munca eu eram deja la munca. Imi lasa mesaj la 23:00 “Vezi ca ai mancare pe aragaz. Te iubesc” iar eu la 02:00-03:00 cand ajungeam acasa veneam si mancam. sau texte de genul. Intr o seara, cand mi a scris asta, la munca fiind, am inceput sa plang. Cat de mult ma iubeste mama, cate face pentru mine si cat de recunoscatoare sunt pentru tot ceea ce face. Imi era dor de ea. Mereu am fost recunoscatoare pentru ceea ce a facut pentru mine, chiar si la cele mai urate certuri i am multumit lui Dumnezeu ca mi a dat o si ca mi poarta de grija. Am facut in asa fel incat a doua zi sa ma trezesc foarte devreme doar ca sa o vad putin. Dupa care din nou la munca alta lunga perioada. La sfarsit de vara am avut o cearta urata din nou, pe faptul ca fumez. Si s a incheiat cu faptul ca ea nu mi mai da niciun ban ca eu ii sparg in tigari si de aia am ales sa lucrez, gata am iesit pe primul salariu si am gasit ce sa fac cu banii si ca sa ma las o data de tigari si m a pus sa i promit in fata ei ca eu tigara in gura nu mai pun. Nu i am promis ei, dar mi am promis mie. Si mi a spus “sa te lasi si cand m ai pui tigara in gura sa ti aduci aminte de mine”. Si ghiciti ce 5 luni m am lasat, m am reapucat din acelasi motiv, certurile si problemele mele care de fapt nu sunt probleme pentru ca eu sunt un copil si nu as avea de ce sa stiu greul vietii. Si nu spun ca il stiu, pentru ca nu il stiu. Dar fiecare etapa a vietii are greul ei. Fiecare om gandeste din perspectiva sa, iar totul se manifesta diferit la fiecare. A aflat bineinteles acum, ca m am reapucat. Si prietenele mele s au suparat cand m am reapucat pentru ca ele si ar fi dorit sa se lase atat dar nu reusesc iar eu ce fac? In fine. Un mini scandal si acum. Ca sunt nesimtita, ca nu mai are incredere in mine cum mi a si spus de fiecare data, ca eu profit de ea si stiu doar sa cer si etc. Dar m a intrebat vreodata de ce ma apuc mereu de fumat? Nu evident. Poate ca nici eu nu am un raspuns concret pentru asta. Stiu doar ca se intampla in momentul cand simt ca cedez si nu mai pot. Cand se aduna mai multe lucruri iar eu nu pot sa le fac fata. Tata o sa aiba un copil si imi ascunde lucrul acesta ca multe altele, mama se cearta cu mine din orice, iar prietenul meu s a despartit de mine si doar el stie de ce. Si toate pica ca din cer. Dau 2 saptamani inapoi, cand m am reapucat. Am vrut sa ies in oras cu prietenul meu, mama nu m a lasat pe motiv ca i am spus ca ies de fata cu mai multe persoane si e o chestie ce trebuie sa stie doar ea, ma certa efectiv cand mergeam pe strada pentru faptul ca ma vede lumea ca plang, mi a spus sa ma duc (din nou dupa 4 ani!) la tata daca de ea doar ma folosesc si e banca(acelasi lucru pe care ni l spunea tata). Iar atunci mi a picat cerul in cap si nu mi venea sa cred ca mi a spus asa ceva. La 2 zile, dupa ce totul parea ca nu mai conteaza, ca a trecut ceea ce a spus si suntem bine, mi a trimis poze la o scrisoare. Scrisa de mine pentru ea, lasata la posta si ajunsa acasa. A fost o tema la romana, de scris unei persoane dragi ce simtim. Puteam sa aleg pe oricine, am ales o pe ea. Si am scris in 2 pagini tot ceea ce simteam mai frumos despre ea cat o iubesc si ce inseamna ea pentru mine si tot ceea ce a facut si face pentru mine. “Inseamna ceva pentru tine? Punand in balanta cu ce ai facut?sau a fost doar o tema” Acnd am vazut ca ea chiar a spus asta am ramas fara cuvinte. Dar din nou, imi pare rau ca asa de greu de crezut sunt. Nu m a deranjat niciodata, sa spuna cineva ca nu pot, ca sunt nu stiu cum, sa n am incredere in mine sau orice altceva. Ma deranjat ca ea era cea care credea toate astea. Mereu cand am incercat sa ma plang a fost la modul “Hai ajunge... că tu mereu ai de comentat.. mergi in locul meu la muncă... fă ce fac eu acasă... și apoi să.te plangi”. Si da. Recunosc. Nu fac ce face ea, nu inca. Nu am greutatile ei, nu inca. Dar am problemele mele, iar cea mai importanta este ea. Am nevoie de sprijinul ei, iar uneori nu l simt. Din cuvintele pe care mi le arunca, din increderea pe care nu o are in mine, din tot ce nu mi arata. Sa mi aleg o facultate de constructii, o academie de politie, o altceva fata de ceea ce fac acum, pentru ca vreau un plan b si mi am gandit viitorul cum cred ca ar fi cel mai bine si sa nu fie de acord.. nu. O sa aleg o facultate cu care sa fie si ea de acord pentru ca nu pot merge mai departe daca n am sprijin moral. Am 18 ani, nu consider ca gandesc ca un copil care nu stie cu ce se mananca lucrurile, nu sunt proasta sunt printre cei mai buni copii din clasa, medie de 9 74 la clasa a 12-a? Nu mi fac griji de bac pentru ca stiu ca pot, nu sunt un copil rau din niciun punct de vedere. Un defect am. Fumez si ii displace asta. Oricum orice as alege, daca nu e ceea ce ar vrea ea, nu e bine. Si mi a aratat asta. Si mereu ma gandesc la faptul ca eu si peste ani o sa o am pe mama in spate sa mi spuna ce sa fac si nu vreau asta. Vreau sa invat sa ma descurc singura si sa stiu sa iau o alegere. Nu sa gandesc ca ea in niciun caz. Nu sa le spun copiilor mei “ sunteti niste paraziti ca nu faceti nimic”, “gata cu teatrul si nu mai plangeti”, “mi ati demonstrat ca nu por avea incredere in voi”, “nu va mai faceti atatea griji pentru iubitii vostri ca nu sunteti casatoriti” etc. Vreau sa gandesc la ea doar la modul la cum m a educat, la cum a stiut sa se descurce sa ma tina in scoala, la cum m a iubit si a avut grija de mine. Dar nu si la cum m a tocat psihic. Nu dau vina numai pe ea caci stiu ca nu numai ea poarta toata vina, dar ea e cea din partea careia chiar ma afecteaza. Pentru ca de ea si de parerea ei mereu mi a pasat. Cand am implinit 18 ani am luat o in brate si am inceput sa plang, sa nu ma lase niciodata ca eu inca am nevoie de ea chiar daca am crescut. M am racit de ea foarte mult in ultimii ani, dar la asta a contribuit si faptul ca noi daca stam mai mult de 20 de min intr o camera ne certam, faptul ca arunca cu niste cuvinte care ma fac praf fara sa si dea seama, faptul ca ma inchid in mine si nu i mai spun ce am pe suflet etc. Am impresia ca daca reusesc intr un final sa o conving eu sau altcineva sa ma lase la academie, sa reusesc sa intru si sa plec de acasa, noi n o sa mai vorbim mai deloc doar pentru reprosurile pe care mi le arata mereu, pentru ca ma descurajeaza in anumite momente si ma simt ca ultimul om. Si din nou, nu ma intereseaza parerea altor persoana cu doar a ei. Nu stiu ce ar trebui sa fac mai mult decat tot ce am facut pana acum si nici nu cred ca vreau sa mai fac. Mereu persoane la care am tinut m au ranit fara sa si dea seama. De aia urasc ca pun prea mult suflet in relatii de tot felul si ca imi pasa prea mult. Urasc cum sunt sau cum am ajuns sa fiu intr o oarecare masura. Urasc ca am devenit atat de influentabila. Urasc faptul ca toata lumea ma considera un copil. Urasc faptul ca mama reactioneaza cum am si spus. Urasc destule. Am povestit printre randuri, deci nu tot. Am nevoie de un sfat cum sa fac sa fie totul bine. Cum sa fiu eu bine. Am momente cand simt ca nu mai pot si nimeni niciodata nu stie cate am tinut eu in mine. Cat am plans, cate m au durut si am tacut si cate am avut in cap. Mi as fi dorit sa stie si mama cat m au ranit vorbele ei si cat de mult tin la ea. Pacat ca pentru ea e doar un teatru ceea ce fac eu. Si din nou, simt ca s singura. A mai ramas ceva de zis?

Nu cred că mersul la terapeut ar putea fi o soluție pentru că este clar că va refuza. Presiunea inconstienta pe care o pune pe mine cum si dumneavoastra ati spus, se datoreaza faptului ca ea nu gandeste decat din perspectiva sa. Ea isi creste copilul, e de datoria ei sa aleaga cum o face nu trebuie sa i spuna altii cum sa faca acest lucru si poate si alte sfaturi ar putea fi ideale pentru o relatie mai buna..dar nu. Desi nu suntem in relatii tocmai bune, jur ca eu mi-as da si viata pentru ea daca ar fi nevoie desi poate ea nu vede acest lucru ca multe altele.. Vreau doar sa ne intelegem pentru ca urasc situatia dintre noi. Nu stiu ce sa i spun sau ce sa i fac. Eu vreau doar sa fie bine..

Ar fi ideal acest lucru dar, cum am mai spus.. cand am fost trimisa la psihiatru mama a refuzat sa ma duca pe motiv ca nu am nimic.. Cum as putea sa ma duc fara stirea ei? Nu cred ca voi rezolva lucrurile pe la spatele ei..