Mai pot recupera iubirea sotului meu?

Rena tu nu ai orgoliu? Lasa l si gata. Nu te lua după costy care ii considera vinovati doar pe cei care sant corecti intr o relație. Sau daca din motive financiare nu iti permiti sa te desparti platestei cu aceiași moneda.
Oricum relația voastră este doar de fatada odată ce el mai traieste si cu aia.

El imi spune ca se simte neimplinit si nu stie ce sa faca. Dupa cateva luni in care iam aratat afectiune, iubire, am vorbit frumos si vorbe calde, ii spuneam ca il iubesc chiar daca el nu imi spune ca ma iubeste. A zis ca vrea sa am incredere in el si ca timpul le rezolva pe toate. Am incercat sa fiu mai afectuasa si sa imi arat iubirea, el mi a zis de cateva ori ca ma iubeste si am vrezut ca revine incet incet. Dar a durat doua saptamani si acum cateva seri mia zis ca nu stie ce sa faca ca a incercat dar ceva nu e bine, am zis ca pica cerul pe mine. Si l-am intrebat ce ii cu el ca ini zice ca ma iibeste si vrea copil si acum zice ca nu stie ce ii cu el si nu ma mai iubeste, mi sa facut rau si sa speriat si imi zicea ca ma iubeste si sa imi revin si sa lupt cu el sa fie bine. Aseara sa dus la ai lui sa le spuna ca nu stie ce sa faca, ca ar fi mai bine sa ne despartim. Ai lui sau suparat si iau zis tot ce au avut pe suflet si au zis ca dupa cate ne-am zbatut si am facut atatea si ca mai ieri imi zicea ca ma ii este si acum ca nu, sa se gandeasca la ce ii cu el, ca ei se asteapta la alceva de la el, la alt fel de vesti si nu ca nu stie ce simte. A venit si ma luat de acasa si ne-am dus amandoi la parintii lui. Si acolo a spus ca o sa fie bine si ca sa plecam in vacanta amandoi si o sa fie bine.
Si ma pupat si a zis sa fiu tare si o sa o scoatem la capat.
Cred ca discutia avuta cu parinti, ia dat de gandit.
Sper sa fie bine, nu am degand sa renut, il iubesc prea mult, ii voi arata cat demult il iubesc. Sper sa fie bine.

Daa.. Fai un copil si gata il recastigi

Nu-i adevarat.in cele mai multe cazuri apariția copiilor răcesc relația cuplului.cel puțin așa a fost in cazul meu.Ne iubim copii foarte mult si ne focusam bumai asupra lor uitand de noi ca si cuplu..iar eu am uitat să mai fiu femeie..sa fiu atentă cu ce mă îmbrac sa ma mai aranjez putin.Dar asta este din greșeli învățam...sper...

Eram ironic.. Fata de credulitatea dansei fata de teatrul ce il joaca sotul dansei...
Ce o sa faceti doamna daca sotul dumneavoastră va zice ca timpul v a rezolva problemele si va tine asa vreo 3 ani in timp ce el continua relatia cu respectiva? O sa continuati sa fiti iubitoare sa ii aratati ca il iubiti?
Daca gaseste alta?

Cum poate un om spune ca iubeste enorm iar in 6 luni sa zica ca nu o mai face? Cum poate spune ca ma iubeste si dupa cateva zile nu. Ca nu stie ce e cu el, cum?

Deci ea i-a aratat afectiune de cateva luni, el este bulversat, o fi pentru ca acuma penduleaza intre posibila amanta si ea, probabil ea nu i-a dat afectiune mereu, el a cautat in alta parte, a gasit..., acuma si prietena se poarta bine doar de cateva luni, el nu stie ce sa faca, e in dilema, eu asa cred ca este.
Si e si normal ca ne miram, acuma ca te iubeste, acu ca nu, e dezorientat.
Pe deoparte ar vrea sa fie cu ea dar a fost dat peste cap de perioada de pana acu cateva luni cand probabil ea era mai rece, de la aia are ce doreste deja...e complicat.
Cea mai buna decizie e sa ramana cu Rena si aia este, ca oricum amanta nu ar fi mai buna, in afara de diferenta mare de varsta, nu au nici un viitor.

Rena, hai sa lamurim, la inceput cand v-ati imprietenit cum a fost ? Cum te-ai purtat cu el ? Te-ai purtat mai rece, dar abia de catave luni ai inceput sa fi mai calda ? Sau cum ?
Adica de unde crezi tu ca a inceput chestia asta sa caute in alta parte ?
Avea acasa ce dorea, sau nu avea ?
Dupa ce raspunzi, este mult mai clar totul.

Argent, eu consider vinovati pe cei ce nu se comporta bine cu partenerul, dar tot ei se mira de ce partenerul se duce in alta parte ! Nu am cum sa invinovatesc pe cei corecti, asta ai inteles ?
Orgoliu este un sentiment negativ care nu face decat sa faca probleme, NU ajuta niciodata, el apare ca urmare a unor complexe din trecut, asta iti zic fara legatura neaparat cu subiectul, din orgoliu prostesc se pierd multe, asta se stie.
In caz ca ea nu se purta frumos cu el de la inceput, tot ea sa aiba orgoliu si sa-l lase ?
Daca el e vinovat desi ea s-a purut frumos mereu, da, ai tu dreptate, insa sa asteptam raspunsul ei.

La inceput a fost bine, adica am fost iubitoare dar cu ceva timp inainte de a ne muta a fost o perioada in care ne cam certam, dar din nimicuri. Apoi ne-am mutat si pentru el nu a fost usor sa plece de langa ai lui. Dar eu deja banuiam ca ceva se intampla intre el si ea. Si nu am stiut sa ma port cu el, ne mai certam dar oi aratam ca il iubesc, doar ca gelozia mea era prea mare si am inceput sa il controlez, sa ma uit la telefoanele lui si el spunea ca nui nimic si sa am incredere il el, doar ca mesaje de la ea erau. Si eu nu am stiut sa fac in asa fel incat sa il atrag spre mine. Si existau discutii, il sunam la 4 jumate si nu raspundea si dupa o ora doua suna si spunea ca a avut treaba, diverse motive defiecare data. Si il rugam sa termine, el zicea ca e gata dar nu era asa. Chiar lam prins vorbind cu ea la telefon. Acum cred ca e gata, dar el spune ca nu stie ce e cu el, nu se simte implinit, fericit. Nu stie cum sa faca sa fie bine. E foarte abatut. Eu incerc sa ii arat ca il iubesc, a fost o perioada de 2 saptamani in care chiar mi-a spus ca ma iubeste si sa fie mai afectuos dar brusc a zis ca nu mai poate si ca a incercat dar nu merge. Nu inteleg azi imi spui ca ma iubesti si ca vrei un copil si maine nu.
Ce sa fac?

De ce se tot duce la aia? Viata voastră sexuala este in regula? Are dorinte cu care dv nu santeti de acord? Cautati s aflati ce ii ofera aia de tot se duce la ea. Eu m as desparti de el. Riscati sa v a petreceti viata cuun fustangiu care mereu o sa aiba o amanta.

, , eu consider vinovati pe cei ce nu se comporta bine cu partenerul, dar tot ei se mira de ce partenerul se duce in alta parte ! Nu am cum sa invinovatesc pe cei corecti, asta ai inteles ?, ,

Costy eu consider ca partenera mea nu s-a comportat bine sau cum as vrea inca de la inceput, cunosti bine subiectul, dar totusi nu m-am dus sa o insel si nici nu am de gand, asta e o scuza pentru cei ce inseala, ca nu s-a comportat bine partenerul, pai du-te cu ala sau aia si lasa-ma pe mine daca ala/aia iti ofera mai mult. Iti asumi relatia sau pleci, dar nu inteleg de ce sa inseli? de ce mai ramai intr-o relatie in care nu ti se ofera ce vrei? deci e alegerea fiecaruia sa raman sau nu si corect ar fi nu sa inseli, sa pleci. E adevarat ca sunt relatii mai complicate unde sunt copii la mijloc, poate chestii financiare, dar sunt si relatii unde nu sunt probleme si despartirea ar fi usoara si totusi si in aceste relatii sunt oameni care inseala in loc sa spuna: adio dar vreau altceva, si ma refer la relatii unde nici macar actele nu te tin impreuna, unde e simplu de tot, si tot se inseala.

Nu tine de tine daca celalalt alege sa insele, nu ai ce face, e alegerea lui.

NoNumber, pai asta am zis, sunt relatii unde despartirea e mai complicata, insa in general si eu am fost deacord ca partenerul sa anunte inainte si sa plece, dar cat stau in relatie nu insel.
Insa nu toti sunt asa, multi spera ca partenerul care a inceput cu prostiile sa-si revina.
Acuma imi e clar, tu nu vezi ca Rena recunoaste ca dupa un timp ea nu a mai fost okey ?
Nu a vrut sa iasa din relatie el, asta e, a ales asa, insa nu alegea daca ea era okey, daca alegea oricum, e altceva.

Rena, ti-am explicat ieri de ce e bulversat, ar trebui sa intelegi, tu te potri fumos de putin timp...el e si cu aia..nu stie ce sa faca, sa ramana cu tine, sa se duca cu aia.., l-ai cam dat peste cap cu ce ai facut. Nu mai intreba cum, ca e clar.
L-ai terminat cu comportamentul tau urat ! Ma mir cum el nu te-a lasat.
Solutia ti-am spus-o, poarta-te mai departe frumos cu el, sa vada ca ti-ai revenit ca sa renunte la aia, explica-i ca nu are sens sa se duca la una si cu 14 ani mai mare, nu au nici un viitor, ii pot oferi si tu aceleasi lucruri, deci sa ramana cu tine si aia este, cam asa cum si el vrea. In timp isi revine daca esti alaturi de el.
Sa se gandeasca ca aia e o necunoscuta practic, nu a gasit altul...pe moment ofera dar in timp nu are cum rezista treaba.
Altceva nu e de facut.
Daca...dupa aia cand a ales s fie cu tine, cand tu ii dai ce trebuie, el te inseala, il lasi, nici nu mai are rost sa stai cu un fustangiu, vorba colegului de forum, abia atunci e fustangiu.
Insa sincer...nu cred ca va fi asa.

Rena, te-am cam prins cu minciunica putin, ziceai inainte "m-am comportat asa cum sunt eu de fapt", adica mai rece dupa cum ziceai, acum vad ca stii sa te porti frumos, pai cum vine ?! Deci cum esti tu de fapt ? Ca daca poti sa te porti frumos inseamna ca a fost reavointa de nu te-ai purtat ok.
Sau acuma doar te prefaci doar sa-l recastigi ?! Ca daca asa erai tu...nu ai fi putut sa te porti frumos oricat ai fi dorit, dar poti.
Din moment ce la inceput si acum te-ai purtat frumos, inseamna ca te-ai cam prefacut, caracterul tau eral ar fi ala rau, am zis ar fi ca nu sunt sigur 100 %, e o varianta.
Deci nu ai nici un blocaj emotional cum credeam, ca daca aveai, nu puteai niciodata sa te comporti frumos cu el si cald.
Exista mai multe variante:

1- Ai blocaj emotional si real esti rece si rea, adica cumva ca blocajul este de la lipsa afectiunii din familie, dar te-ai prefacut la inceput si acum, nu ai rezistat mult la inceput si ti-ai dat caracterul nasol pe fatza.
2 - Nu ai nici un blocaj, asa iti e caracterul rece si rau, dar tot asa, te-ai prefacut.

Rares, daca nu are blocajul ala pentru care o trimisesem la psihoterapie, nu are nici un sens sa se duca, sa dea bani destui ca sa ce ?
Sa zica "eu m-am purtat frumos la inceput dar m-am prefacut, real eu eram rea si rece, cand am vazut ca-l pierd am inceput iar sa ma prefac ca sa-l recastig, dar el penduleaza si nu stie ce sa mai faca acuma, ca probabil simte sau intuieste ca acest comportament al meu frumos nu e ala real".
E putin penibil, in plus poate sa stie si ea daca asteptarea ei e realista sau nu, nu e mare lucru sa-si dea seama, faptul ca vrea sa ramana cu el, este o asteptare realista, ca ea asta vrea, nici nu exista "unele asteptari...", ca nu are altele.
Evident ca asteptarea ei este realista daca ar avea comportament frumos definitiv.
Daca nu are..si stie ca se preface si iar o sa se poarte urat, logic ca asteptarea ei este nerealista.
De exemplu daca eu vreau sa ajung profesor universitar, trebuie sa ma duc la psiholog sa vad daca asteptarea mea e realista ? Pai ma gandesc, daca pot sa invat, stiu capacitatile ca doar stiu ce pot, care sunt posturile libere anual, cererea, etc, si in functie de asta imi dau repde seama daca e asteptare realista sau nu, nu trebuie sa dau 150 lei de 15 ori ca sa aflu ceva ce pot gandi si eu.

Bună ziua!!intr-un final s-a dovedit ca problemele erectie ale sotului ar fii medicale.Prolactina(pierderea erectiei si scaderea libidoului) fiind mare 629 si maximul de referință este 456.Si nu numai..la ficat au iesit valori mari, colesterol..etc.Dr care l-a îndrumat spre analize tot susține că în urma șocului emoțional totul a luat-o razna in organism

Dl dr Rareș ignat ce părere aveți despre prolactina asa crescută??se poate scade altfel...fara medicamente??ceva mai natural..schimbarea modului de viata.El s-a lasat si de fumat de o lună și ceva..fiind fumător înrăit 20-30tigari/zi.Oare este o coincidenta cresterea prolactinei si prima problema de erectie fix după ce am aflat ca a avut contact sexual cu altă femeie. El susține că a fost foarte afectat ca am aflat adevărul.. ca A realizat cât de mult M-a dezamăgit.
.bla..

Tratamentul natural pt scaderea prolactinei este dietetic (evitarea zaharului si in general a excesului de carbohidrati ) plus antrenamentul intensiv cu greutati (pe timpi scurti) ! De fapt asta e metoda de crestere a testosteronului care este un antagonist al prolactinei !
Exista si medicamentele care opresc lactatia, adica inhiba pro-lactina ! :)

Ma pute-ti ajuta cu sfaturi? nu imi ai recunosc sotul! doresc sa redevina totul la normal! O sa imi spun povestea dupa ce o sa stiu daca ar fi cineva disponibil sa isi rupa din timpul pretios pt a ma sfatui ce sa fac!! avem si o bebelină de 7 luni! Offf chiar nu stiu ce sa mai fac

inca sunt bine psihic, masnc normal, da intradevar cam am insomnii pentru k ma gandesc la diverse, incep sa le pun cap la cap sa vad unde sau daca am gresit cu ceva de s-a produs racirea intre mine si sot!! Pentru ca este foarte distant, nu ma saruta, nu a mangaie, nu mai are atractie de loc de mine, ma face grasa k am burta si olduri si eu am 51 kg am corpul tip clepsidra!! Nu inteeg de ce? sta toata ziua cu baietii, joaca la pariuri, vine acasa cu ei mai toata ziua, vine devreme seara acasa, la capitolul asta nu am ce sa îi reprosez, doar ca este foarte distant de mine! Nu m-a mai sarutat de 1 luna! Incerc sa il iau in brate si dupa 1 secunda zice (Stai, lasa/ma)... este focusat doar pe prieteni, parca as fi invizibila, doar femeia menajera si femeia care îi are grija de copil!! Nu cred k ar fi cu altcineva pentru k vb cu el non stop cand este plecat din casa..Nu stiu ce sa fac! Nici nu ma asculta cand îi spun ce am pe suflet

Buna seara! Am o mare problema in viata si incerc sa o depasesc cumva. Am fost 10ani cu fostul sot, casatoriti de 3ani, dar am divortat cand avean un copilas de 1an jumatate si inca o fetita pe drum, gravida in 8luni. Am plecat din Bucuresti in orasul natal, in provincie, un orasel minuscul si fara posibilitati prea multe.
Eu mereu am fost o persoana darnica, buna, muncitoare, dar impulsiva, iar el opusul meu. Ceea ce ma strica pe mine era ca eram ft cheltuitoare, dar si el, si ft rea de gura atunci cand ne certam. Faceam gesturi urate si aruncam vorbe grele, iar el din punctul acesta de vedere era ok. In schimb eu am facut ffff multe sacrificii materiale si sentimentale pt el, iar el mereu imi zicea ca voi fi rasplatita pt asta. Sexul nu a fost punctul forte al relatiei, ulterior rarindu-se de tot. Problemele au inceput de cativa ani de cand el este intr-un anturaj cu barbati afemeiati, libertini si alte hibe. A devenit ca ei. Nu mai statea acasa, mereu isi gasea drum la ei, noaptea la fel pleca la o fifa si o tigara, iar eu stat acasa, copil, menaj, mancare (mai rar ce-i drept). Ma simteam abandonata si asta scotea raul din mine. Credeam ca il voi schimba dar nu, l-am indepartat foarte mult. L-am prins apoi ca vorbea cu femei si cu siguranta avea si contacte sexuale, existau semne, ma mintea mult, eu il descopeream, el se ferea, toate intamplandu-se gravida fiind. Am suferit socuri peste socuri, am reactionat denigrandu-l in fata tuturor, vorbind, asta a fost modalitatea sa pot trece peste. El a gresit mult pt ca a fost de acord sa facem.al doilea copil daca de fapt vroia altceva si cred ca a gresit ca nu m-a menajat deloc de cand l-am prins, nu ii pasa ca sufar si ca fiind insarcinata poate afecta bebele. Nu a facut nici cel mai mic efort, n-a avut niciun regret, doar spunea ca sa ma schim eu si poate va renunta si el sa mai faca prostii, dar n-am avut cum sa mai fac ceva in acel moment in care nu mai eram in stare de nimic. Eu il urmaream pt ca imi pierdusem increderea, el nu mai suporta asta. Nu m-a ajutat cu absolut nimic incat sa ma faca sa pot sa mai lupt. Am plecat, am nascut, imediat dupa divort s-a afisat cu o pustoaica cu care se pare ca se intelege dt bine. Dupa 2-3luni de pauza am incercat sa ii zic ca poate ar trebui sa luptam pt noi si pt copii, ca parca s-a terminat prea brusc, ca si cum noi nu ne-am iubit niciodata. Nu a mai vrut si a spus ca lucrurile s-au intamplat prea urat, eu spunand la prietenele mele ce a facut el, mai nou a venit in oras cu ea sa ii arate fetita, au fost cu copilasul cel mare cu ea pe litoral, asta cand eu eram in maternitate sa nasc. A facutbft multe greseli, dar eu tot spre el ma duc cu sufletul, simt ca puteam.face muuuult mai multe pt el, dar problema e ca el nu facea NIMIC pt mine, asa a fost de la inceput, iar eu mereu ofeream mai mult ca el. El acum nu ma vrea, e fericit cu actuala, iar eu nu stiu cum sa ma comport cu el. Am fost ba indiferenta, ne-am mai si certat, reprosat, acum ii trimit poze cu copiii ca asa isi doreste si sunt amabila, asa cum isi dorea el. Dar simt ca e pierdut definitiv. A...si ca tot a fost vorba in comentariul altcuiva...si eu am luat in greutate cu sarcinile si nu numai. Ce sa fac? Imi pare rau de tot pt pierderea asta.

Voi incepe cu povestra mea.M am despartit de iubitul meu acum o luna.El a fost insurat si din cauza indiferentei pe care i o arata sotia, a decis sa se desparta.Pe atunci baiatul lor avea un anisor.Cand l am cunoscut erau despartiti.In cateva randuri pe atunci i am zis sa i mai dea o sansa, insa ea se purta la fel.El a incetat sa mai aibe dorinta de a se culca cu ea.Pana la urma au terminat.Am fost impreuna 3 ani.De cateva luni imi tot spunea ca ca i este dor de baiat.Cu durere in suflet i am zis sa i mai dea o sansa...sa fie langa baiat!Mentionez ca isi iubeste copilul enorm.Sau impacat acum o luna cand eu am renuntat sa mai stau in aceasta situatie.Ea sa intors acasa la el cu copilul.I a dat o sansa pt ca ea a spus ca e schimbata.A fost un timp de 2 saptamani in care nu am vb deloc.Apoi m a cautat si inca ma trateaza ca pe iubita lui.Mi a spus ca in acest timp, nu sa culcat cu ea si ca nu simte nevoia.O vede ca pe mama copilului dar nu ca pe o iubita/femeie.O pupa dar atat.Am povestit asta pt doamna care sotul ei a avut o relatie cu o alta femeie timp de 2 ani.