Grup de suport pentru TOC-CAP 15

astept sa vina acasa sa vedem ce facem
va tin la curentt

Te simti mai bine, Andreea? In ultima instanta, ia un calmepam pana ajungi la dr.

Am luat..
Am adormit pur si simplu, m-au distrus gandurile...ma obosesc gandurile astea, ma gandesc ca e si de la toc detasarea asta...ma gandesc acolo si nu pot scoate gandul acesta din cap, cu cat stau si ma gandesc ca sunt tot eu si ma uit in jur si fac lucruri care imi aduc aminte de realitate imi mai revin..
Am obosit...numai pot

Ma bucur ca ai dormit. Cam asa trebuie a "fentezi"starile astea de inceput, sa dormi cat mai mult. Ti-am zis, in timp vor ceda.

Ai vorbit cu doctorul?

Te duci maine la dr sau ce ai facut?

Neata
Tocmai luni am programare la spitalul de copii, mama nu mai vrea sa imi dea pastile dinastea antidepresive pentru ca zice ca de la ele imi e asa rau..Adevarul este ca azi parca imi e mai bine, parca ma simt mai eu asa, dar tot imi vine un gand asa si ma intreb ce e viata asta...ma uit asa in jur si parca nu mi se mai pare nimic cum mi se parea inainte, e foarte ciudat parca traiesc un vis, mi-e frica ca am innebunit...
Ma voi duce la un alt psiholog pentru ca asta la care m-am dus mi se pare mie ca nu ma ajuta..

Hai ca e bine! Atunci sa bei ceai (mai concentrat de tei sau de paducel) si sa incerci atat cat poti sa te concentrezi pe alte activitati.

Bafta multa!

Am fost la alt psiholog si ma simt putin mai bine asta e mai bun (parerea mea) i-am zis de starea aia de detasare..inca o am, nu stiu am asa pur si simplu o teama mereu, pentru ca ma obsedeaza gandul asta cu lumea din jurul meu, faptul ca mi se pare ireala..
Sa speram ca imi va fi mai bine, sa vedem...

Ma bucur ca dr asta te face sa te simti mai bine. El nu ti-a spus sa te ancorezi in realitate urmarindu-ti respiratia?
Cand ai senzatia aia de detasare faci anumite exercitii de respiratie, inspira-te de aici: http://www.youtube.com/watch?v=-j5Z4E2wkh4

Azi parca e mai bine.. Cred ca faptul ca psihologul asta este dragutel si inalt m-a readus la realitate haha
Voi ce faceti ?

Hey, bine ca te ajuta! Super!!

E dragut, dragut:))

Are simtul umorului?

Uite eu pe acasa, cu activitati casnice, scot catelul in gradina, ii fac curat, apoi pregatesc masa de duminica, un pic de somn si apoi spre seara fac pregatirile pentru noua saptamana

Poate vad si un film, daca nu cad lata:))

Azi nu iesim, caci fii-mio are niste referate de pregatit pentru la scoala si nu avem timp, cica:P

Da e amuzant asa imi place de el maxim haha
Eu azi nu prea am multe de facut, astept sa vina ziua de maine sa ma duc la psihiatru

O zi frumoasa iti doresc :*:*

Ce faci? Cum mai te simti Andrea?

Pup

Mai bine parca, cred ca am descoperit singura ce am sau nu stiu..
De fiecare data cand ma gandesc la starea aia de depersonalizare mi se pare sa nu mai sunt eu si imi pun mereu intrebari despre lume, despre corpul meu, despre cum am trait eu pana acum si am impresia ca e totul ireal, un fel de vis...am putine momente in care ma trezesc asa dinnou la realitate dar cateva minute maxim ma tine si dupaia iar imi vine starea aia in care mi se pare totul foarte ciudat mai ales cand ma gandesc la mine..adica ma vad ciudat parca nu sunt eu si mai intreb mereu cum sunt eu asta...ma uit in oglinda si mi se pare ca privesc o blonda :)) nu ma vad pe mine...E foarte ciudaaaat...si de fiecare data cand imi trece sau uit imi vine iar acest gand legat de corpul meu si de lumea din jur si iar o vad ireala..
Cred ca am un gand compulsiv cu mine, cu faptul ca ma vad ca si cand as fi ireala..
Suna ca si cand as fi nebuna. mi se pare chiar si moarte ireala asa nu stiu...parca traiesc un vis..Nu mai suport starea asta :(

Sa ii zici maine doctoritei si vezi ce zice. Pe cat e de inspaimantator, eu cred ca nu e mare branza.Nu, nu vreau sa-ti minimizez supararile, insa o sa vezi ca, cu cat nu ii dai importanta, cu atat te simti mai bine si starile astea se reduc.

Incerc...si asta este cu cat nu ii dau importanta parca nu mai e chiar asa...dar am gandul asta care ma obsedeazaa si nu pot sa scap de el :(

ANdrea, ai fost la medic?
Daca da, ce a zis?

Speram ce esti bine!

Ceilalti, ce faceti? Cum sunteti?

Eu sunt bine, incerc sa ma tin tare la munca, dar mi-e somn de mor:)

Salut!
Sunt anxioasa, nu stiu ce am, cred ca e nevoie de un anxiolitic la mine, am luat un calmepam (stiu k asta nu e anxiolitic)si vad ca incep sa ma simt normal.
Nu am mai avut toc, dar m-am reintors la anxietate, ca doar cu asta am inceput 'povestea'.
Doza de 3 pastile de seroxat nu o pot lua ca nu ma simt bine cu ea, sper ca nu am ajuns in impas...luna asta ma duc la consultatie, sa vedem ce mi-o mai zice, cred ca sunt un pacient dificil din moment ce psihoterapie nu vreau, antipsihotic nu vreau..

Eh, esti pacient dificil, nu esti.
Nici eu nu vreau antipsihotic, mai ales dupa ce am luat o data si mi-a facut rau, de atunci am zis, " nu merci".
Bine, multam Domnului am dat de medici care m-au inteles si nu au pomenit de antipsihotice.

Si eu am avut o anxietate urata ieri, dar sa nu uitam ca a fost eclipsa de luna si asta ne influenteaza, fara motiv.

Eu nu cred in bazaconii, gen horoscop si alte minuni, dar vad pe pielea mea ca ceva se intampla cand sunt fenomene d'astea cosmice.

Ai uitat ca mai sunt mici episoade de anxietate. De obicei se ia o doza mica de benzo, dar vorbeste cu medicul tau pentru asta.

buna.eu sunt mai bine...? zambesc din nou:))) mai ales ca m- a chemat la o sedinta suplimenyara psihoterapeutul meu si atunci cand ma duc la el ma simt super. ce intelegeti voi cand spuneti ca aveti anxietate?cum va simtiti?

Simt ca si cum ar fi venit cineva si mi-ar fi dat o veste devastatoare...desi nu s-a intamplat nimic si nici nu s-ar putea intampla, dar asta e senzatia.
Dupa calmepamul luat imi e mai bine, doamne ce oribila e anxietatea asta, o urasc!!!

Eu simt anxietatea ca o frica cumplita. Cand e insotita de ganduri, este ca si o vina, ma simt vinovata ca am aceste ganduri si ca nu le pot face sa dispara pentru totdeauna.

Cand nu e legata de ganduri nasoale, simt tot frica dar parca seamana a o premonitie, ca o veste rea. Este dificil de descris.

Cel mai rau e cand te ia din somn, duminica am atipit si m-am trezit cu o frica cumplita. A trecut in 10 minute, dar e nashpa de tot senzatia aia pina trece.

Mama mea ma recunoaste cel mai bine cand mi-e rau. Este singura care isi da seama ca ceva nu e in regula cu mine. Cu ceilalti disimulez foarte bine si chiar imi foloseste, la job de ex.

prozac
in ultimele saptamini m-am gindit tot mai des ca imi pierd controlul, iar in ultimele zile ma gindesc permanent la faptul ca poate innebunesc naibii.sint obsedat de gindul acesta, de cind ma trezesc pina ma culc.
crezi ca e posibil sa o fi dat din depresie anxioasa in toc?
nu reusesc sa scap nicicum de acest gind si incep sa am stari anxioase tot mai puternice astfel incit azi am trecut din nou la xanax sa ma calmez un pic.
sau este doar o faza in depresie...
multumesc

Hey, acum am venit de la psihiatru.Azi a fost parca mai bine m-am simtit mai eu asa..Mi-a dat Remotiu si Timonil, ce ziceti ?ce parere aveti despre aceste medicamente ?A spus ca nu e grav atata timp cat imi dau seama de problema...
Eu cred ca este tot de la un gand obsesiv, pentru ca atata timp cat nu ma gandesc acolo sunt ok, dar nu pot sa ma controlez..cand imi vine acest gand cu viata si cu viitorul meu si cand ma gandesc la propria persoana si la cum ma vad eu acum si de cum percep eu moartea si tot felul de intrebari si ganduri dinastea existentiale ma ia iar starea aia in care nimic nu mai e ce pare a fi ! Suna ciudat sau nu stiu eu sa ma exprim..una din doua :D sau sunt nebuna :)))Oricum am impresia ca gandesc prea mult si creierul meu micut nu mai face fata..Mi-a spus psihologul ca asa se intampla daca ma gandesc prea mult la un lucru(in cazul meu moartea si viata )..se intampla sa nu le mai percep normal, deoarece ma gandesc prea mult acolo..Si mi-a dat si un exemplu, a spus ca daca ne uitam la coltul unei mese sau la un anumit obiect mai mult de 15 minute fara sa ne luam privirea de la acel obiect, la un momentdat ni se va parea deformat, ni se va incetosa privirea si vom vedea obiectul acela diferit de cum e defapt...Bun exemplu :D Abia astept sa ma vad maine cu psihologul, imi place de el ca om.

Sorin, eu nu sunt medic si nu pot inlocui sfatul unui medic. Mergi la un psihiatru bun, vorbeste cu el si gasiti impreuna o modalitate de tratament adecvata. Nu se merita sa te chinuiesti asa.
Andreea, daca medicul ti-a dat tratamentul asta inseamna ca e bun. Eu nu cunosc medicamentele, probabil ca sunt mai usoare.

Ma bucur ca iti place de psiholog, asta e mare lucru nu stii cat de mult conteaza sa ai o relatie ok cu medicul tau:)
Eu zic sa te tii serios de sedintele de terapie si sa aplici ce te invata acolo. Sgur vei iesi la liman.

Eu sunt ok, ma uit la TV

Va imbratisez
Prozac

Azi la 11 ma duc hihihi
O zi frumoasa va doresc
va pup

Sorin, se poate trece cu usurinta de la anxietate la toc si invers, am experimentat asta pe pielea mea.
Si de curand am trecut iar de la toc la anxietate, ma lasa una si ma ia alta, deci se poate.
Andreea ai grija sa nu te atasezi prea mult de psiholog, pentru ca daca se intampla sa il schimbi, tot ce ai construit impreuna cu el se distruge, concentreaza-te pe ceea ce te invata, si ignora omul-psiholog.
Prozac, tine-o tot asa, ma bucur pentru tine ca depasesti starile anxioase, e o mare victorie.
Mult succes va doresc!

'Mneata tuturor,

Kata, mi-e greu uneori si nu ies mereu invingatoare, as minti grosolan. Ieri am avut o zi de kko, am avut stari de anxietate si de depresie, simteam asa ca viata n-are rost. Noroc ca m-am bagat in treburi si mi-am tinut mintea ocupata.
Cred ca asta este singura modalitate de a scapa de anxietate, sa fii cumva mereu ocupat pentru a nu lasa gandurile sa se "hraneasca".

Partea nasoala e ca ajungi la un grad cam nasol de oboseala, care te doboara.

Revin!

Sanatate tuturor!

Prozac, astea sunt mici victorii care te incarca pozitiv, ar fi cumplit sa o tii intr-o anxietate continua, nu?
Eu sunt curioasa daca a reusit careva sa se vindece definitiv de anxietate-toc-depresie, dar sa fie caz confirmat de dr nu din astia de zic ca au avut nu stiu ce revelatii dar nu stiu nici pe ce lume traiesc.

Katalyna, eu cred si cred ca nu ma insel ca aceste victorii se refera mai degraba la situatii similare noua, unde persoana isi vede de job, de familie, de casa samd.
Pina la urma, reuseste de la a fi nefunctional la a avea o functionalitate de peste 90-95%,. ceea ce este un progres fantastic.

Mai sunt desigur exceptiile, remisiile totale si spontane, fara tratament si fara interventii psihologice, insa sunt doar mentionate si sunt cazuri extrem de rare.

Desigur ca micile victorii imi amintesc ca am o singura viata, ca altii sunt poate intr-o conditie incomparabila cu a mea si nu in ultimul rand faptul ca am o familie frumoasa ma fac sa merg inainte:)