Golul mental si lipsa afectelor

Buna dimineata,
De aprox 2 luni trec printr-o perioada extrem de dificila.Mi-am pierdut complet capacitatea de a simti orice fel de emoție și am un gol mental care nu ma lasa sa comunic.Pur si simplu nu am idei, nu mai am gânduri.. Mi-a sărăcit gândirea atat de mult incat creierul meu nu functioneaza nici macar la capacitatea de 20% fata de cum eram..Nu mai pot sa fac un servi i pt ca nu mai fac fata.Ma duc vu greu la muncă si stau 8 ore fara sa pot comunica cu nimeni din jurul meu..Nu mai gandesc, nu mai fac conexiuni si am memoria ff slabă.Cei care ati mai trecut prin asa ceva, ajutati-ma cu un sfat, o parere.Fac trat cu Rispolept dar in zadar.Sunt disperată!

Cannabis-ul in doze mici cred ca ajuta pe afect dar din pacate nu e legal iar pt memorie medicamentele neurologice consacrate, neurotroficele si inhibitorii de acetilcolinesteraza, sper ca mi-am amintit corect denumirea ! Sa vedem ce spun medicii acuma, caci de ei depinde tratamentul in realitate !

Pai tu ai mai trecut prin asa ceva in urma cu niste ani, tu ar trebui sa fii cea mai in masura sa te ajuti cu un sfat, Perseverenta/Introspectie! Sau mama ta, daca tu nu esti capabila. Cum ai iesit atunci din aceeasi stare, ca la fel te lamentai de gol mental, lipsa trairi, comunicare si saracire vocabular, la fel cereai continuu sfaturi: ce tratament ai facut atunci, in ce doze, la ce psihiatru. Repeta reteta de succes de atunci. Ce ai facut intre timp, ca sunt niste ani la mijloc: ai fost relativ bine? ai luat tratament de intretinere? Ce diagnostic ai si ce s-a intamplat de curand ca ai o recadere?
Eu nu-s prea convinsa insa de ceea ce spui tu, ca vad ca in scris comunicai si comunici foarte bine, erai sociabila chiar prietenoasa, aveai si trairi, emotii, ca am vazut si cum ai reactionat cand te-ai simtit calcata pe coada, te exprimai coerent, fluent si vorba lui Steve, ai fi putut scrie un roman despre golul tau mental. Mai curand inclin sa cred ca era/este doar o convingere de-a ta de nezdruncinat.

Catinca, nu ii mai vorbi asa. Am trecut si eu prin ce trece perseverenta si e cumplit. Ma simteam ca un om mort. Numai corpul mai era de mine.
Fii curajoasa, draga mea, ca va trece, asa cum ti-a trecut si prima oara.

Catinka
Am rugămintea ca, daca nu stii despre ce este vorba sa nu mi mai te adresezi si sa nu pretinzi ca stii prin ce trec.Nu stii si nu, nu ma lamentez cum in mod malițios mi-ai spus-o! Si nu-mi amintesc in schimb sa-ti fi cerut tie sfatul vreodată.Asa ca te rog sa nu-ti mai dai cu parerea despre boala mea si ceea ce crezi tu, doar tu ca mi se intampla! Am citit cu multa amărăciune mesajul tău in conditiile in care eu ceream cu disperare un sfat! Multumesc anticipat!












































Catinca, nu ma asteptam ca pe acest forum, unde toti trăim o formă de disperare mai mare sau mai mica, cineva sa-mi vorbească asa cum ai facut-o tu! Nu ai nici un drept sa ma judeci pt ca nu stii prin ce trec si nici nu ti-as dori vreodată sa stii! Vorbesti in totală necunoștință de cauză fara sa te gândesti ca, poate, cuvintele dor.In fine, sa nu ne lamentăm, cum spui tu! Multumesc anticipat pt tot "ajutorul"!

Multumesc din suflet Clară pentru tot suportul tau! Conteaza enorm!